Un fel de jurnal |
Omgddh « Citoyen » 1521389160000
| 0 | ||
Hei- ce caută necunoscută asta aici, ai zice. Păi da, bună. Am mai fost pe aici și sincer mă mir câte nume îmi mai amintesc. M-am băgat pe contul ăsta ca să scriu. Nici nu mai știu ce și cum să fac așa că luați-mă ușor dacă greșesc mersi. Nici nu mă apuc de prezentări. Vă las în suspans și cu mine. O să stălkuiesc după pe aici, totuși. Am această împingerea să scriu. Și mi-am amintit de atelier 801 și transformice. Și am zis să îmi încerc norocul. Bine.Acum, că mă gândesc. Am vrut să scriu. Dar nu știam ce. Și apoi mi-a venit idea. Despre 'love life-u' meu. Da știu, sun deja ca un Don Juan. Dar am început să îmi amintesc cât de norocoasă (sau nu, serios) sunt în ale dragostei. M-am mutat la altă școală în urmă cu doi ani. Toate bune și frumoase. Până când un băiat cu pistrui începe să mă placă. O să îi zic Pistruiatul, că și așa îi plăcea filmul. Pistruiatu ăsta mi-a zis că o place pe colegămea de bancă- minciuni, dar îl credeam pe-atunci. Am încercat să îi fac lipeala cu ea, ca o colegă bună ce sunt. Nu pot să zic că nu îl sufeream. Dar nici nu putea să îmi placă de nimeni, pentru că (rămâne secret între noi) urăsc băieții. Da.Cam așa. O să povestesc poate, mai încolo ce și cum dar pentru moment, să zicem că nu mă las să plac pe nimeni din cauza asta. Cel mai bun prieten a lu Pistruiatu (chiar dacă i-a făcut un ochi vânăt cu o castană) mi-a spus din primele zile că mă place. A venit pur și simplu într-o oră și i-a zis colegămii că o place unu și mie mi-a zis că mă place Pistruiatul. Nu aveam o părere definită despre el. Tot ce știu e că m-am întors și m-am uitat la el făcând gestul ăla de îmi vine să borăsc. Nu știu de ce. Probabil simțeam și eu ce mă aștepta. Dar. Spre norocul meu absurd. Banca lui era lângă a mea,după o tură de mutări prin clasă. Prin alinierea planetelor din galaxie, în ora de franceză -blestemată oră, zău- mi-am scăpat picul. Da. Pic din ăla scump, Pelikan, la 3 lei. M-am aplecat după el, dar...da. Și pe Pistruiat l-a lovit politețea și s-a aplecat după el la fel. Doamna preda, eram atentă la tablă, și când simt ceva cald lângă mâna pe care aveam picul m-am uitat și eu să văd care s-a pus pe ciordales. Băiatu era tooot roșu la față, jur, tot! Și avea o moacă de zici că scria pe fruntea lui 404 system stopped working. Și nu făcea nimic. Și eu cred că aveam o moacă de i-a mâna de pe pic sau o să te doară pixu. Băiatu se uita la mine. Sau prin mine. Mi-am luat picu și deja îl simțeam cum se uită la mine. Nu l-am băgat în seamă. În ce m-am băgat și eu.. Nu știu. Eram mai socială pe-atunci și nu descoperisem încă ce colegi încântători am.Jucam leapșa și stăteam în mijlocu terenului uitându-mă după cel care prindea. Dintr-o dată, Pistruiatu vine și mă îmbrățișează.Credeam că vrea să îmi zică ceva.Nu mi-am dat seama ce face, dacă nu, fugeam. Și nici nu a așteptat cu brațele deschise sau ceva. Era atâât de stînjenitor. Îmi venea să mor efectiv. Și am rămas stană de piatră, gândindu-mă cu ce am greșit, cel mai probabil. Și l-am întrebat de ce, după ce mi-a dat drumu. I-a ghiciți. Mi-a zis că 'Ce, n-am voie să te îmbrățișez?'. Cred că îi dădeam una de nu se vedea, dar eu eram deja în șoc că m-a văzut toată școala și implicit profesorii, îmbrățișată de un băiat. Ne apropiasem, oarecum. Toată clasa ne bârfea după ce ne dădusem bilețele în oră de franceză - mereu în ora asta, ce coincidență - dar bilețele erau despre cum să o cucerească pe colegă mea de fapt. Ca să nu o mai lungesc mult, totul s-a terminat cam când a venit random la mine înaintea orei de sport, și mi-a zis ' Hai, recunoaște că mă placi'. Era drăguț să îl vezi rânjind. Dar cel mai mult mi-a plăcut cum i-a picat fața când am zis că nu îl plac. Mai bine îi spuneam ceva, gen, ești foarte curajos să întrebi asta, și nu ar trebui să lași curajul ăsta, dar eu chiar nu te plac. După, tot din cauza norocului meu miraculos, am rămas noi doi la sfârșit și mi-a cerut apă . Nici nu se uita la mine. Avea moaca aia de depresiv. Am zis că nu, dar până la urmă cred că i-am dat-o. Am mai glumit despre asta, totuși, cu el, anul ăsta. Nu a recunoscut încă că mă plăcea. Într-un fel mă simt vinovată. Poate am să vorbesc cu el odată despre asta și că nu ar trebui să își piardă tupeul cu fetele. Bine dar. Nu se oprește aici. Am mai făcut victime. (Eu, glumind despre cum fac victime, dar la sfârșit mă simt mai rău ca ele) Mai am de scris dar sunt curioasă ce reacție trag din asta. Hmm.. |
Kottychh « Citoyen » 1521649860000
| 0 | ||
buna! presupun ca ai asteptat cu nerabdare sa iti raspunda cineva, gresesc? ei bine, in mare e interesant ce spui, dar modul in care povestesti nu ma atrage. poate si ceva scris colorat, ingrosat..? ok, bafta cu "jurnalul" |