*~*Viata lui Andrei*~* |
Valibooos « Citoyen » 1468946220000
| 0 | ||
In aceasta poveste este prezentata viata unui copil la scoala.Andrei, un baiat simplu este transferat la o noua scoala, unde isi va intalni un prieten bun, dar si un inamic.In final viata lui se va transforma radical intr-un final miraculos Inspirat de o poveste reala... Nume:Andrei Varsta:12 Personalitate:Istet, are simtul dreptatii Infatisare:Scund, par saten,ochi caprui ,fata rotunda ,slab Tipologie:Un baiat, simplu, care va ajunge un copil recunoscut Nume:David Varsta:12 Personalitate;Snob, bataus,neinteligent, se ia de Andrei Infatisare:Inalt, robust, par blond, ochi verzi Tipologie:Un copil cu parintii rai, fiind traumatizat de mic Nume:Albert Varsta:12 Personalitate:De treaba, are simtul dreptatii la fel ca Andrei Infatisare;Pitic, sprinten, par brunet, ochi caprui, slab Tipologie:Cel mai bun prieten al lui este Andrei Nume:Alina Varsta:36 Personalitate:Buna la suflet, este corecta si hotarata Infatisare:Inalta, roscata, ochi albastrii, slabuta Tipologie:Este profesoara la ,,Scoala Gimnaziala Nr.280" Nume:Florin Varsta:48 Personalitate:Dur, uraste ca cineva sa-l contrazica Infatisare:Mic, chel, gras, cu mustata stufoasa si cu ochelari rotunzi Tipologie:Este director la ,,Scoala Gimnaziala Nr.280" Nume:Ana Varsta:12 Personalitate:Draguta, calda, fina, scunda Infatisare:Blonda, ochi albastrii, scunda, slaba Tipologie:O fata frumoasa, dorita de multi baieti, dar numai un baiat ii ajunge la inima Nume: Iulian Varsta : 14 ani Personalitate: linistit , sensibil , haios , un nou prieten de pret al lui Andrei , religios Infatisare: Par brunet , ochi caprui , ten deshis la culoare , tras prin inel , sprinten Tipologie: Crescut intr-o familie cat de cat normala , muncitoare , cu rude numeroase , dar neglijente fata de el Nume:Roxana Varsta:14 ani Personalitate:linistita,sensibila,haioasa,o noua prietena de pret a lui Andrei, religioasa Infatisare:Par brunet,ochi caprui,ten deschis la culoare,trasa prin inel,sprintena Tipolgie:Crescuta intr-o familie modesta,mutata la noua scoala de 3 ani,colega cu Iulian Nume:Stefan Varsta:40 Personalitate:Amabil, intelegator, religios Infatisare:Inalt, plinut, par negru, ochi negrii Tipologie:Tatal lui Andrei si sotul Alexandrinei. Nume:Alexandrina Varsta:38 Personalitate:Amabila, iubitoarea Infatisare:Inalta, slaba, par saten, ochi caprui Tipologie:Mama lui Andrei si sotia lui Stefan Nume: Paula Varsta: 13 ani Personalitate: egoista, apreciaza persoanele doar material, nu si moral Infatisare: inalta, par castaniu lung, ochi verzi, nici prea grasa, nici prea slaba. Tipologie: Paula este o fata singura la parinti care a primit tot ce a dorit mereu, si este cea mai rasfatata. Ea nu stie frica de parinti, asa ca nu se incumeta sa fie buna la scoala. 1.O noua zi 2.Inamicul 3.Un copil timid 4.Un prieten adevarat 5.O zi tensionata 6.Iesire intre amici 7.Fata cea frumoasa 8.Marturisirea 9.Un raspuns bine-venit 10.Un adevar dureros mai multe capitole vor fi adaugate
De personaj [•]On Nume:....... Varsta:...... Personalitate:........ Infatisare:......... Tipologie:........ De capitole [•]On Nume capitol:...... Povestire in 3-4 randuri(sau mai putin) a capitolului:....... De locuri [•]On Nume locatie:...... Specializarea locatiei(ce se intampla inauntru):....... ~Dohotaru Depuneti un formular de genul: Nume:.... Varsta:..... Media romana anuala:.... Pe forum [•]On Nume:Qazana-Numele scolii(,,Scoala Gimnaziala Nr.280") Nume:Dohotaru-Personajul Iulian Nume:Dowelangel-Personajul Roxana Pe parcurs vor fi adaugate si celelalte capitole(si in acest tab , dar si printre comentarii) 1.O noua zi Era 15 septembrie.Andrei sari din pat.Era o noua zi, intr-o scoala noua, cu colegi noi.Erau multe de facut.Andrei era cu sufletul la gura, era nerabdator sa-si intalneasca noii colegi si sa-si vada profesorii. Se duce la baie in fuga si se spala bine pe fata si dinti.Cu nerabdare coboara jos pentru micul de jun. -Mama,ce avem de mancare?intreaba el -Pai ce doresti? -As vrea lapte cu cereale si un pahar de suc! -Bine, uite mancarea!si mama ii intinse bolul si paharul cu suc de portocale. -Multumesc! Mama nu baga de seama de multumirile fiului, era ocupata sa-l pregateasca pe Andrei pentru scoala.Ii pregati hainele, ghiozdanul era gata facut de seara. Andrei termina sa manance, se duse in camera sa si se imbraca, isi luo o jacheta de piele, isi lua ghiozdanul in spate si fugi pe usa. O lua pe trotuar, si merse drept, o coti la stanga, si in 5 minute ajunse la scoala.Se uita in jur.Scoala era mai mare decat cealalalta. Intra in clasa, unde il astepta o profesoara roscata, inalta, si de treaba. -Buna ziua!zice copilul timid -Buna,micutule!Eu sunt noua ta diriginita!Ma cheama Alina, dar pe tine? -Pe mine ma cheama Andrei si am 12 ani. -Frumos nume, du-te in prima banca langa copilul brunet. Copilul asculta si se indreapta spre un copil scund si palid.Era putin speriat si extraordinar de timid.Andrei incepe o conversatie cu el pentru a elimina presiunea. -Salut,eu sunt Andrei si am 12 ani.Tu cine esti? -E-e-u sunt Albe-r-r-t si am to-t-t 12 ani. Vazandu-l speriat, Andrei amana pentru mai tarziu aceasta discutie.Mai erau 5 minute si ora incepea.Andrei observa un copil care se uita cu ura la el.Acesta era solid si inalt.Andrei se sperie.Isi intoarse privirea spre tabla. Ora incepu.Profesoara incepu sa se prezinte tuturor cu o voce calma si duioasa.Andrei se mai linisti.Profesoara le spunea ca la aceasta scoala va fi frumos. 2.Inamicul Andrei, sperait, se mai uita inca odata la acel copil care ii trassese o sperietura.Parea ciudat.Era rau, dupa privire.Andrei asculta in continuare la profesoara. S-a sunat de pauza.Andrei se plimba pe coridor in cautarea unui nou amic.Il observa pe baiatul ciudat si intoarce privirea. -O, nu!Acum te-am vazut!Nu te poti ascunde! -Nu ma ascundeam...Ma uitam la perete... -Da,da,sigur!Vino-ncoa -Ce vrei sa-mi faci? -Ai sa vezi tu, prichindele!!! -Dar...Mi-e frica... -Eh,maxim o sa scapi cu o mana rupta si un picior in gips. -CEEEE? Andrei incerca sa fuga, dar batausul il prinse de camase. -A incerci sa fugi.Fir-ai tu sa fi, sarlatanule!!!Iti arat eu cum fuge pumnul meu in gura ta! -Nu, te rog, voi face orice!!!! -Hmmm, orice? -Da,da,da!!! -Pai....Bate-te singur! O voce rasuna pe hol. -Lasa-l in pace!!! -Cine esti?intreba batausul? -Numele meu este Iulian.Am 14 ani.Sunt in clasa A 7-A.Tu cine esti si ce faci cu bietul copil? -Eu sunt David, Andrei, pai, era murdar pe guler... -Ba nu, vruia sa ma bata!!!zice Andrei. -Mi-am dat seama...Sa afle directorul sau nu?Ce zici Andrei? -Pai,hai sa lasam sa treaca... -Ai noroc, David!zise Iulian. -Multumesc,m-multumesc mult!spuse batausul rusinat si speriat. -Multumesc ca m-ai salvat, Iulian, vrei sa fim prieteni?intreba bucuros Andrei. -Desigur.Cum te cheama? -Sunt Andrei si am 12 ani. Andrei il considera pe Iulian cel mai bun prieten.Asa si era.Iulian, un copil chipes, si zvelt aparase un mic copil. 3.Un copil timid Dupa toate cele intamplate, Andrei isi aduse de copilul timid.Cauta cu privirea in toate partile, iar dupa intra in clasa si-l zari pe baietelul timid intr-un colt mancandu-si sandvisul.Era o tacere deplina.Andrei interveni si zise: -Salut, eu sunt colegul tau de banca, ma mai sti? Baiatul ezita sa raspunda, iar Andrei ii vorbi: -Nu trebuie sa te temi, nu ti se va intampla nimic.Suntem colegi.De ce esti asa timid?Imi poti spune orice. -Pai...E o poveste lunga... -Spune-o, o sa te ascult.ii raspunse Andrei curios. -Pai,era 12 aprilie 2015, iar mama a zis sa mergem in parc.Era foarte multa lume.Pe atunci nu eram asa de timid, sa fiu sincer.Ii zic mamei mele sa mergem la tobogane.Am ajuns acolo, iar din greseala, m am intins prea mult si mi s-au rupt pantalonii.Toata lumea a ras.Eu m-am dus rusinat intr-un tufis. Nu am iesit de acolo, pana cand tata s-a dus acasa si mi-a adus o pereche de pantaloni noi, nu stateam departe de parc. Andrei se abtinu sa nu rada. -Dar nu trebuie sa-ti fie rusine, se mai intampla, hai sa-ti spun si eu o poveste rusinoasa de a mea.zise increzator Andrei. -Zi,o sa te ascult! -Eram la un maraton, ziua precedenta ploase, era numai noroi.Eu alergam linistit, iar pe la jumatatea drumului nu am observat o piatra, care era pusa acolo parca special pentru mine...M-am impiedicat si am cazut pe marginile pistei.Eram numai noroi, parca eram un monstru, ba chiar vreo 3 copii au fugit vazandu-ma si un adult a tipat.Eram foarte rusinat, dar mama mi-a spus ca se mai intampla si ca a fost doar un accident. -Ooo, nasol, dar am inteles ca nu trebuie sa ma tem de orice.spuse ingandurat copilul scund. -Deci vezi, fiecare mai avem momente rusinoase... Clopotel suna.Cei doi copii mersera in banca.Zambira unu spre altul.Cei doi copii se gandeau unul la altul de parca nu se mai vazusera de 5 ani. 4.Un prieten adevarat Ziua se terminase, iar Andrei porni spre casa, o lua drept in fata si se gandea la baiatul firav si timid.Oare de ce ii pasa atat de mult lui Albert?Se plimba ingandurad incolo si-n coace.Era putin speriat de comportamentul copilului in societate.Stia ca nu va fi bagat de nimeni in seama daca se comporta asa si este atat de timid.Andrei voia sa gaseasca o metoda pentru implicarea lui Albert in societate.Nu ii pasa prea mult de reputatia proprie, dar tinea la reputatia copilului palid. -Trebuie sa gasesc neaparat o metoda cat mai repede.Acel copil nu poate trai fara o viata in societate, va fi dat la o parte ca un gunoi.isi zise in sinea lui. -Stiu, am o metoda!!!Ii voi scrie o poezie, iar el o va prezenta in fata clasei!Strasnica idee! Dupa cum bine stim, proverbul care zice ,,Fii cu ochii-n patru" nu a fost respectat de Andrei.Din neatentie,trecand pe trecerea de pietoni si fiind ingandurat a uitat sa se uite la semafor.Era rosu, iar o masina mai avea 1 metru si-l lovea. Dintr-o data, parca de niciunde apare copilul timid, Albert, care se pare ca in situatii tensionate este cel mai brav.Sare pe Andrei si-l trage de jacheta pana la marginea trotuarului, exact cand masina era sa-l loveasca. -Oh, Doamne, era cat pe ce sa mor.Multumesc mult,multumesc.Ce pot face pentru tine? -Ma multumesc cu faptul ca mi-am salvat prietenul.E cea mai mare rasplata pe care o pot avea.zise triumfator Albert. -Nu, eu chiar trebuie sa fac ceva.Vreau sa nu mai fii timid, am si metoda.Iti voi scrie o poezie, iar tu, maine o vei spune in fata clasei, vei vedea ca vei fi bagat in seama. -Oh, daca chiar vrei...Daca poti... Pentru 1 minut nu se auzi nimic. -Si daca nu va functiona??Daca nu o sa pot vorbi? -Trebuie sa poti, vei reusi, trebuie sa crezi in tine.Doar atat si vei vedea, vei vorbi fara sa-ti dai seama. -Hai la mine acasa, o sa spun parintilor mei si o sa te cunoasca si pe tine, salvatorul meu. -Dar, nu trebuie! -Hai, asa iti exersezi si vorbirea in public.spuse increzator Andrei. -Oh, bine, dar nu voi vorbi prea mult, si am putea compune amandoi poezia?Am o idee grozava: o recitam amandoi.spuse Albert optimist. -Buna idee, Albert, asa nu o sa-ti mai fie frica. Cei doi pornira catre casa lui Andrei, zambind.Amandoi parca erau frati. Dupa catva timp ajunsera in fata casei lui Andrei.Andrei deschide usa, iar o casa mare se ivi la orizont.O sufragerie uriasa cu o canapea mare si o plasma.Inafara de parter casa mai avea inca un etaj, unde erau 2 dormitoare si o baie, dar si un balcon minunat pentru a savura fiecare moment al zilei, pentru ca razele soarelui te mangaiau si te dezmierdau.Parca era intr-un vis, in rai.Ramaneai cu gura cascata.Andrei, un baiat modest, care nu se lauda, avea o casa de toate laudele si totusi pastra acest lucru pentru el. -Uau, ce casa frumoasa! -Multumesc mult!zise Andrei mandru. -Vrei suc de portocale sau de mere? -De portocale, daca se poate. -Asteapta putin, ma duc sa iau sucul. Andrei fugi catre frigiderul mare, alb, pe care parca ninsese si scoase o cutie de suc portocalie, nedesfacuta, iar din dulap lua o tableta de ciocolata si un pahar. -Poftim, ia si ciocolata pentru ca m-ai salvat! -Multumesc, nu trebuia!zise timid Albert Intre timp aparura parintii lui Andrei.Albert zise cu o voce ragusita: -Buna ziua, eu sunt Albert si am 12 ani, sunt colegul de banca a lui Andrei. -Buna, Albert.zisera in cor parintii. -Eu sunt Alexandrina. -Iar eu sunt Stefan -Ei sunt parintii mei dragi.zise mandru Andrei. -Incantat de cunostinta.sopti Albert. -Mama, noi ne ducem in camera mea, vrem sa scriem o poezie pentru scoala. Mama le dadu voie, iar copiii fugira pe scari pana in camera lui Andrei. -Deci, despre ce sa fie poezia??? -Sa fie una despre cum isi invinge un om timitiditatea. -Hai sa incepem cu -Sunt timid-zise Andrei. -Hmm....Dar nu ma tratez...spuse suparat Albert. -Recunosc...-Mai vorbesc, Din cand in cand numai -Cu mine. -Rareori expediez. -Un cuvant. -Nu e un...HMMM... -Fluture? -Chiar si...Gesturile... -Mi-s gresite... -Zgarcite... -Zgarcite ai zice. Si dintr-o data poezia capata sens.Arata asa: ,,Sunt timid Dar nu mă tratez Recunosc Mai vorbesc Din când în când numai Cu mine rareori expediez Un cuvânt Nu e un fluture Chiar şi gesturile mi-s Zgârcite ai zice." -Uau, cea mai frumoasa poezie!!zise Andrei -Ai dreptate.Sa stii ca se insereaza, ma voi duce acasa, ne intalnim maine.zise Albert bucuros. -Da,ne vedem in clasa. -Stai sa-ti dau poezia s-o inveti!!!striga Andrei dupa Albert -A, da, am uitat!Scri-o si tu sa o avem amandoi, fiecare vom recita cate un vers. -Gata!striga Andrei cu un glas obosit, dar fericit. Dupa,ce Albert a plecat, Andrei se schimba in pijamale si se puse in pat.Era foarte fericit de ce a realizat.Astepta cu nerabdare ziua de maine. Intre cei doi copii se strecurase o prietenie strasnica, erau cei mai buni prieteni si se iubeau ca fratii. 5.O zi tensionata Dimineata se ivi, soarele stralucea si razele lui il atingeau pe Andrei pe obrajii imbujorati.Incet, Andrei deschide ochii si se uita pe geam, pasarile cantau, iar natura era minunata. -Ah, o noua zi!Deabi asteptam! Deschise sifonierul si-si luo o camasa albastra in carouri si niste blugi albastrii.Se imbraca,isi lua ghiozdanul, fara sa mai manane si fugi repde pe scari. -De ce esti asa grabit?il intreba mama. -Azi e o zi importana, trebuie sa ma grabesc. Isi lua geaca de piele si o zbughi pe usa, parca zburand. In 5 minute fu la scoala, in fata clasei, unde Albert il astepta increzator. -Oh,cat asteptam ziua asta, zise Andrei. -Si eu!rasuna Albert Nu peste catva timp clopotelul suna. Doamna diriginta intra in clasa.Nu puteau sa se hotarasca cine sa ridice mana.Se intelesera sa ridice amandoi mainile deodata. Andrei ridica mana timid impreuna cu Albert, care mai avea putin si se baga sub banca. -Da, Andrei, da, Albert? -Am vrea sa spunem o poezie...zisera amandoi in cor. -Pai, veniti in fata clasei! Amandoi se ridicara usor si facura pasi mici pana langa catedra.Andrei incepu cu primul vers: -Sunt timid. Albert contiuna cu o voce subtire: -Dar nu mă tratez -Recunosc, zise mai tare Andrei Albert prinsese incredere si contiuna mai tare: -Mai vorbesc. -Din când în când numai, -Cu mine rareori expediez, spuse Albert rosindu-se la fata. -Un cuvânt, -Nu e un fluture, -Chiar şi gesturile mi-s, -Zgârcite ai zice, termina Albert. -Cam atat, zisera copii timizi. -Foarte frumos!zise doamna diriginte.Aveti un 10 la romana. -Multumim, zisera copii muti de uimire. Doamna profesoara coontinua sa-si predea lectia.Baietii erau entuziasmati si fericiti.Andrei il ajutase pe Albert, iar acum nu mai era atat de timid. In pauza Andrei se plimba cu Albert pe hol vorbind despre poezie, Albert saluta pe toata lumea acum si nu mai era deloc timid.Vorbea cu oricine si putea incepe o discutie singur. Vorbind, se lovira de cineva, acela era David, era foarte nervos, cine stie din ce cauza, poate luase o nota mica. -Sssscuze...zisera amandoi -Niciun scuze, ati scapat atunci, dar nu scapati si acum! -Te rog, nu, a fost doar un accident!zise Albert speriat. -Cine vrea primul? -Cred ca tu, se auzi o voce groasa. Era domnul director Florin. -Puteti veni cu mine toti 3? -Sigur... zisera cei 3 in cor. Mergand in fata pe un coridor ingust, trecand pe langa bibiblioteca ajunsera intr-un cabinet mare si primitor.Era biroul directorului.Directorul lua un loc pe confortabilul lui fotoliu, iar copii se asezara pe niste scaune captusite cu o panza rosie, matasoasa. -Ce s-a intamplat mai exact? -Mi-au vorbit urat!!!spuse David repede. -Nu e adevarat, mergeam discutand si nu l-am vazut si ne-am lovit in el, nu i-am facut nimic. -Nu stiu pe cine sa cred...Dar stiu o metoda de a vedea ce s-a intamplat mai exact, o sa amu uit pe camere. David inrosi si se temu foarte rau. -Ia sa vedem, camera 5, de langa clasa 5C, hmmm, eu vad doar ca s-au impiedicat de tine, iar tu i-ai provocat, asa e? -Da...zise David suparat si rusinat.Care imi va fi pedeapsa... -Voi lasa pe Andrei si pe Albert sa decida.Deci care ii va fi pedeapsa? Lui Andrei ii trecu in cap sa participe la ore suplimentare, dar isi aducea aminte mereu de proverbul ,,Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face.".La fel gandea si Albert. -Pedeapsa lui va fi ca va fi iertat, zisera copiii. -Il iertati? -Da, dar sa nu mai faca niciun rau nimanui. -Promit!zise David mirat de gestul facut de cei 2 copii. -Sunteti liberi. zise directrul. -Multumim, zisera toti 3. -Uh, asta da zis tensionata, zise Andrei catre Albert. 6.Iesire intre amici O noua zi se ivi. Era un nou inceput in care oricine ierta pe oricine si micile dispute nu mai erau atat de aprinse. Era ziua, asa numita, duminica.Era cea mai frumoasa zi din saptamana.Puteai sa faci ce doresti toata ziua, de fapt nu chiar orice, decat daca iti faeai temele de sambata, altfel duminica devenea un cosmar.Trebuia sa stai inchis intr-o camera cu stiloul in mana si sa-ti pui mintea sa-si invarta rotitele, parca avand nevoie de putin ulei.Dar in cazul nostru duminica e ziua de iesiri, ziua in care iertai pe oricine si numai bagai in seama discutiile si scenetele. Revenim la personajul nostru drag, Andrei care se trezise la 10, fiindca duminica puteai sa te trezesti la ce ora vrei fara sa fi deranjat din patul tau moale si cald si mereu mai zabovesti 5 minute treaz, dar stand acolo, parca dormid, asa suntem toti. -Ah, e duminica, ce pot face?Mi-am facut temele, m-am saturat de telefon...Ce pot face, ma plictisesc. Statu pe ganduri 2 minute, dar pana la urma se duse jos sa ia masa, dar se opri si zise: -Mama, ce pot face azi?Sunt tare plictisit! -Pai ce ai zice de o iesire cu prietenii? -O idee perfecta! Andrei nu lua masa, dar fugi direct in camera, unde isi suna toti colegii, inafara de David, inca ii era frica de el, dar il invita pe Iulian si pe sora sa, Roxana, sa vina la FastFood-ul,,Hot Dog" la ora 12:00 langa parcul ,,Mozart". Andrei se imbraca repede si fugi pe scari o luo pe drum si in 20 de minute ajunse la locul intalnirii. Era 11:20, si deja erau cativa colegi acolo, inclusiv cei doi copii de a 7-a, peste 20 de minute erau toti, se asezara cate 5 la o masa, ocupand astfel 7 mese. Andrei era la masa cu Iulian, cu sora sa si cu inca o fata. Andrei se uita la fata aceea lung de parca era o zeita, simtea fluturasi in stomac, era minunata. O figura gingasa cu par blond si ochi albastrii.Cei 4 comandasera pizza, 2 pizza mari.Iulian si sora sa luara o pizza, iar Andrei cu acea fata o luara pe cealalta.Cand luara o felie li se atinsera mainile.Era o senzatie nemaipomenita. *Va urma* 7.Fata cea frumoasa Andrei ajunse acasa.Nu-si putea lua gandul de la aceea fata.Se gandea intruna la ea, de parca era o zeita.Era perfecta.Se simtea cum nu s-a mai simtit vreodata.Simtea ca pluteste.Emotiile il sufocau cu fiecare secunda ce trecea.Isi dorea din tot sufletul sa o revada.Dar nu isi gasea un motiv sau un loc potrivit unde sa o invite sau macar sa ii spuna ca vrea sa se intalneasca cu ea.Se gandea sa o invite la el acasa, dar nu stia cum sa-i zica.Se gandea sa-i zica ziua urmatoare ca vrea sa o invite acasa la el.Dar ii era prea rusine, nici nu se cunosteau.Trebuia sa faca cumva sa se cunoasca mai bine.Andrei isi spuse in gandul sau: -Stiu, voi vorbi cu ea normal, ca orice om!Un plan perfect! Andrei lasa gandurile de-oparte si se aseza in pat, dar fluturasii din stomac nu-i dadeau pace.Statea in pat cu gandul la fata care o iubea.Iubea... ce ciudat suna , era ceva nou pentru el.Si asa adormise cu gandul la ea. Dar noaptea trecuse repede , se sculase in pat, isi urma rutina zilnica , coborase nerabdator la masa , servise micul-de-jun.Isi luase ramas bun de la mama sa ,si asa a plecat spre scoala.In drumul spre scoala , nu-si putea lua gandul de la Ana , isi imagina sute de discutii.Ii era tare greu sa-i vorbeasca Anei.Dar stia ca o data si o data trebuia sa-i spuna.Nu putea ascunde adevarul la infinit. Acesta la intrare in scoala , il observa pe Iulian , stand pe o banca vorbind la telefon.Astepta ca Iulian sa termine apelul.S-a asezat langa el pe banca. -Iulian ,am nevoie de niste sfaturi... -Buna, Andrei! -Oh.. Scuze ,salut Iuli!Nu-mi mai gasesc nici cuvintele... -Ce s-a intamplat ? -Pai.. nustiu cum sa o zic sa nu para ciudat.Ai simtit vreodata fluturasi in stomac pentru cineva? -Pai... Pana acum , sincer nu , de ce? -Pai...Simt ceva special pentru o fata, nu am simtit niciodata acest sentiment...Cam asa ceva s-a intamplat...Imi poti da cateva sfaturi? -Ce ai dori sa stii? Cei doi copii discutara despre acest subiect 10 minute. Andrei, acum imbarbatat , se duce plin de incredere in clasa.Dar cand o observa pe Ana... Dintr-o data iar s-a emotionat. *Va urma* 8.Marturisirea Fiecare dintre noi am trait macar o data cu o dragoste ascunsa , voind s-o zicem , ne pierdem in cuvinte, dorindu-ne s-o exprimam , ne pierdem prin ganduri ... Andrei a ajuns de 100 de ori mai emotionat in fata Anei.Fiecare pas era din ce in ce mai greu si parca mai cutremurat.Andrei incepu sa-si piarda curajul.Dar acele cuvinte spuse de tovarasul sau, Iulian , i-au amintit ca nu se merita sa fi timid , trebuie sa fi viteaz in fata acelor sentimente.Acesta se consola in sine. Andrei , scapand putin de emotii , ajunsese intr-un final in fata frumoasei Ana , era mai frumoasa ca niciodata.Andrei se duse in fata Anei, prinse curaj, respira adanc si zise: -Oh,buna...zise Andrei cu glasul tremurand. -Buna, ii raspunse Ana. Andrei facu o pauza, iar dupa zise: -Ce mai faci? -Bine, dar tu? -Foarte bine! Andrei prinse curaj si simtea ca poate discuta normal cu aceasta.Dar nu gasea un moment potrivit in care sa-si marturiseasca sentimentele.Vroia din ce in ce mai mult sa-si marturiseasca sentimentele , dar cu fiecare clipa simtea ca lua foc.Trebuia sa fie un moment potrivit in care ii putea marturisi acest lucru, dar nu in fata, si desigur, nu acum. Clopotelul suna, iar Ana se duse in banca sa.Andrei facu acelasi lucru.Dar in timpul orelor era extrem de tulburat.Se gandea la cum ii va spune mai frumos si mai ... putin ciudat Anei ca o place.S-a gandit sa trimita un biletel de la un anonim, dar daca va crede ca era de la alt baiat?Trebuia sa-i vada scrisul si sa scrie la fel si pe biletel, asa isi va da seama ca el a fost, era o idee geniala.Dupa, Andrei se linisti si asculta la doamna profesoara care preda lectia de matematica. Dupa 40 de minute ora se sfarsi, iar Andrei iesi in pauza.Andrei o pandea pe Ana cand nu este atenta la banca , sau cel putin trusa sau ghiozdanul iei , sa ii lase biletelul.Dar fiecare sanse pe care o avea , nu o putea face ,se simtea trist ... Si asa orele au trecut , iar Iulian tot afara pe banca statea.Andrei nu s-a simtit vreodata asa de jenat sau trist... Se duce langa Iulian pe banca , Iulian acelasi chip vesel , si asa ii spuse: -Buna... Iulian...zise acesta cu glas trist. -Salut , Andrei , ce ai patit? A functionat ce am discutat cu tine? - Pai.. nici macar nu am adus vorba de asta... -De ce? -Pai mi-a fost rusine... -Du-te si spunei in fata, asa scapi mai repede. -Pf, bine, o sa mai incerc odata... Andrei renunta la planul cu biletelul si porni spre clasa, caci mai erau 5 minute din pauza.Andrei intra in clasa, o zari pe Ana, se duse langa ea, si porni ai zice: -Hei, din nou! -Salut, din nou! -Vreau sa-ti spun ceva! -Ce?intreba Ana curioasa. -Te...te...plac... *VA URMA* 9.Un raspuns bine-venit Iubirea este ceva care niciodata nu va fi inteleasa , vine , te alinta , te face sa te simti uimitor! Acum depinde daca vrei s-o accepti sau sa o lasi sa treaca neobservata. Ana ramase surpinsa de sinceritatea copilului.Simti ceva minunat.Ii straluceau ochii.Si ea simtea la fel pentru Andrei, dar si ei ii era frica sa-i zica, dar trase aer in piept si zise cu un glas ragusit: -Oh , Andrei ... Ce ... profund! Cum sa o zic si eu.. dar si eu ... te plac , mult ! Andrei ramase cu gura cascata si se bucura atat de mult in sinea lui, era cea mai minunata zi!Ce putea face acum?Ii era prea rusine sa o sarute, dar o luo in brate si o imbratisa.Andrei a invitat-o apoi pe aceasta la un suc la FastFoodul ,,Hot-Dog" incercand sa faca ceva frumos pentru ea.Se simteau bine impreuna. 10.Un adevar neasteptat Cu totii avem secrete... mai mici sau mai mare, secrete de bine .. de rau .. sau care ascund fapte ... Iulian era acasa la Andrei , vorbeau si ei ca baietii cand s-au luat la un subiect despre trecutul lor. Andrei , a avut o multime de peripetii ! A umblat mai prin toata lumea , povestea razand de tot ce i s-a intamplat . Iar Iulian devenea din ce in ce mai trist... - Ce este , Iulian? De ce esti trist? - Nu este nimic... Continua te rog! - Stii ca imi poti spune orice , oricum eu am cam terminat de povestit, spune-mi si tu trecutul tau sunt sigur ca e super interesant si mai incredibil ca al meu ! - Pai.. Sa zicem doar... Ca nu ma vei mai privi cu aceiasi ochi cu care ma priveai pana acum... 2 oameni , barbat si femeie, fix acum 14 ani , au avut doi copii gemeni , baiat si fata , i-au iubit mai presus de vietile lor , erau lumina ochilor acestora , au trecut trei ani de atunci , totul decursese normal , pana ce intr-o zi , le-au suras norocul , au castigat un premiu mare la o loterie !!! Atunci au putut sa-si permita totul , dar ... vorba acea... cat de repede a venit ... la fel va pleca. Un an de la iubitul eveniment , cei doi soti credeau ca mai bine nu se putea ,acum copii lor aveau 4 ani , erau in cresa . Cand sotia acestuia se duce sa aduca copii inapoi... pe drum in taxi , un accident cumplit s-a intamplat , un stalp de iluminat s-a rupt si a cazut peste masina , soferul a murit pe loc iar femeia era in stare critica in spital , barbatul disperat s-a dus intr-un suflet la spital sa auda vesti despre sotia sa. Ce i-a spus doctorul , a avut sa-i schimba radical viata... Sotia sa a suferit multe hemoragii si ruputuri osoase... A cheltuit pana la ultimul banut pentru a o vedea inapoi acasa , si asa a si fost... Cand barbatul si-a cheltuit toata averea pe tratamentul mult iubitei sale sotii , nici nu si-a dat seama ca a ramas sarac... Copii implinisera 10 ani , erau in clasa a 3-a! Ei pe atunci nu stiau ce inseamna sa ai nevoi , pentru ei totul era minunat!!! Intr-o zi , cum barbatul nu stia cum sa o duca la capat cu datoria la banci si facturile la curent, a primit un apel urgent de la spital , sotia sa a dezvoltat o boala mortala care avea nevoie urgent nevoie de un trasplant de maduva si inima... Barbatul disperat nestiind ce se va intampla cu copii cand v-or afla ca mama lor e pe moarte ,a vrut sa schimbe ceva in viata copiilor sai si a nevestei , s-a dus la spital , a semnat foaia ca isi da discernamantul pentru transplantul femei , care normal ca i-a salvat viata , si pe langa acel transplant , si-a vandut toate organele pentru banii necesari ca familia sa sa duca o viata decenta , femeia cand si-a revenit din anestezic , i-a povestit totul , femeia inlacrimata si distrusa peste puteri , nu isi dadea seama cum din un inceput asa frumos a ajuns in asemenea hal , a venit acasa , distrusa de la atat plans , si si-a mintit de copii , dar in acel moment a sunat-o sora ei si i-a zis ca copii sunt la ea si stie deja totul... Femeia nestiind ce sa le spuna celor doi copii cand o intrebau unde este tatal lor , ea isi atintise privirea in jos, si zicea ca a plecat ... in strainatate , acestia mereu plangand ca le e dor , femeiea simtea ca nu mai putea ascunde adevarul, au trecut inca 2 ani, copii implinise-ra 12 ani, cand s-au hotarat serios sa-si intrebe mama si insistant sa le zica adevarul despre tatal lor, ei crezand ca a parasit-o, au ramas socati cand au aflat adevarul... Copii intelegand ca asa le-a fost sa fie, au incercat sa dea totul uitarii, si sa se ingrijeasca cum puteau ei mai bine de mama lor ... Chiar daca aceasta si acum dadea semne ca era bolnava crunt... - Iulian ... Imi pare sincer rau de acesti copii, dar ce legatura are cu tine? Stai! Nu-mi zi ca... imi pare foarte rau! Nu trebuia sa te oblig... iarta-ma... n-am stiut... eu doar... - Nu-ti cere iertare ,asa a fost sa fie ,eu doar pot sa merge inainte... Oricum ... Poate voi mai vizita acele locuri frumoase care mama imi zicea ca tata vroia sa ne duca mereu ... - Hai sa te inveselesc putin , Iulian ! Sa mergem la un restaurant si sa ne delectam cu de toate , fac cinste! -Ok... Merci! Dernière modification le 1470054360000 |
Shuckara « Citoyen » 1468946340000
| 0 | ||
Okey,continua. |
Valibooos « Citoyen » 1468946460000
| 0 | ||
MAINE VOI PUBLICA PRIMUL CAPITOL!!! |
Shuckara « Citoyen » 1468946520000
| 0 | ||
Astept. |
Shuckara « Citoyen » 1468946520000
| 0 | ||
Okey |
Valibooos « Citoyen » 1468948260000
| 0 | ||
Surpriza!Am postat primul capitol azi!Sper sa va placa! 1.O noua zi Era 15 septembrie.Andrei sari din pat.Era o noua zi, intr-o scoala noua, cu colegi noi.Erau multe de facut.Andrei era cu sufletul la gura, era nerabdator sa-si intalneasca noii colegi si sa-si vada profesorii. Se duce la baie in fuga si se spala bine pe fata si dinti.Cu nerabdare coboara jos pentru micul de jun. -Mama,ce avem de mancare?intreaba el -Pai ce doresti? -As vrea lapte cu cereale si un pahar de suc! -Bine, uite mancarea!si mama ii intinse bolul si paharul cu suc de portocale. -Multumesc! Mama nu baga de seama de multumirile fiului, era ocupata sa-l pregateasca pe Andrei pentru scoala.Ii pregati hainele, ghiozdanul era gata facut de seara. Andrei termina sa manance, se duse in camera sa si se imbraca, isi luo o jacheta de piele, isi lua ghiozdanul in spate si fugi pe usa. O lua pe trotuar, si merse drept, o coti la stanga, si in 5 minute ajunse la scoala.Se uita in jur.Scoala era mai mare decat cealalalta. Intra in clasa, unde il astepta o profesoara roscata, inalta, si de treaba. -Buna ziua!zice copilul timid -Buna,micutule!Eu sunt noua ta diriginita!Ma cheama Alina, dar pe tine? -Pe mine ma cheama Andrei si am 12 ani. -Frumos nume, du-te in prima banca langa copilul brunet. Copilul asculta si se indreapta spre un copil scund si palid.Era putin speriat si extraordinar de timid.Andrei incepe o conversatie cu el pentru a elimina presiunea. -Salut,eu sunt Andrei si am 12 ani.Tu cine esti? -E-e-u sunt Albe-r-r-t si am to-t-t 12 ani. Vazandu-l speriat, Andrei amana pentru mai tarziu aceasta discutie.Mai erau 5 minute si ora incepea.Andrei observa un copil care se uita cu ura la el.Acesta era solid si inalt.Andrei se sperie.Isi intoarse privirea spre tabla. Ora incepu.Profesoara incepu sa se prezinte tuturor cu o voce calma si duioasa.Andrei se mai linisti.Profesoara le spunea ca la aceasta scoala va fi frumos. |
Andreeaboos « Citoyen » 1468950660000
| 0 | ||
Next,please! Foarte tare!Dar sper ca in capitolele urmatoare sa gasesc mai multa tensiune. |
Queque45 « Citoyen » 1468950780000
| 0 | ||
Foarte tare!Sunt curios ce e la urmatoarele capitole! |
Guarriorista « Citoyen » 1468950900000
| 0 | ||
Dragut,next |
Alexinoxxxxx « Citoyen » 1468950960000
| 0 | ||
Eh,mai multa tensiune la next |
Dowelangel « Citoyen » 1468951020000
| 0 | ||
Mi-a placut mult <3 Continua:)) |
Valibooos « Citoyen » 1468951020000
| 0 | ||
Va promit ca la celelalte va fi mai multa tensiune! |
Cutiecorn « Citoyen » 1468951560000
| 0 | ||
Foarte tare!!! [color=#Supeer!] |
Heyandree111 « Citoyen » 1468951740000
| 0 | ||
Ai nimerit exact data de 15 septembrie cand e ziua mea. =))) Next! <333 |
Valibooos « Citoyen » 1468951740000
| 0 | ||
Urmatorul capitol va fi publicat maine in jurul orei 14 sau 15 fiti pregatiti! |
0 | ||
urasc cand ceva se termina cu punctul culminant adica tot |
Dissociating « Citoyen » 1468952220000
| 0 | ||
be vali a dit : laptele nu merge cu suc e: bafta |
0 | ||
Formular: Nume: Iulian Varsta : 14 ani Personalitate: linistit , sensibil , haios , un nou prieten de pret al lui Andrei , religios Infatisare: Par brunet , ochi caprui , ten deshis la culoare , tras prin inel , sprinten Tipologie: Crescut intr-o familie cat de cat normala , muncitoare , cu rude numeroase , dar neglijente fata de el |
Valibooos « Citoyen » 1468952340000
| 0 | ||
dohotaru a dit : ACCEPTAT! |
Dowelangel « Citoyen » 1468958640000
| 0 | ||
Formular: Nume:Roxana Varsta:14 ani Personalitate:linistita,sensibila,haioasa,o noua prietena de pret a lui Andrei, religioasa Infatisare:Par brunet,ochi caprui,ten deschis la culoare,trasa prin inel,sprintena Tipolgie:Crescuta intr-o familie modesta,mutata la noua scoala de 3 ani,colega cu Iulian |