Dragă Helferjour,

Am fost la casa lui și nu am reușit să aflu despre ce sau cine exact tot vorbea...Și asta nu a fost tot!
Mai ciudat a fost faptul că îmi tot spunea lucruri stupide, lucruri ciudate despre... șamani? Da! Șamani și puterile lor, dar la un moment dat a început să pună accentul pe un singur subiect: vampirii din zonă. Spunea că vampirii din zona noastră sunt foarte agresivi, dar în timpul zilei sunt prietenoși. Ce puteam să înțeleg? Eu nu credeam deloc în vampiri! Abia ce m-am mutat aici. După ce i-am spus că nu îl cred deloc, mi-a sugerat să merg cu el într-o zi în zona în care vampirii își petrec timpul încercând să ademenească cât mai mulți șoricei să devină una cu ei. Așadar, am pornit în marea "aventură" împreună cu el și cei doi cei mai buni prieteni ai mei, Yoru și Dag. În spate aveam fiecare câte un rucsăcel în care aveam esențialul: usturoi și câte ceva de mâncat și băut pe timpul zilei, dar parcă ne scăpa ceva.
Plecasem dis-de-dimineață. Yoru și Dag erau niște simpli copii care nu realizau cât de periculos putea fi să dai de un vampir însetat de sânge. Eram sceptic, într-adevăr, dar asta nu m-a împiedicat să îmi umplu seara precedentă cu mici lecturi despre vampiri. Am aflat că pe timpul zilei mișunau prin orașe, luând înfățișarea unui șoarece pentru a nu fi recunoscuți. Astfel, încercau să îi ademenească pe la colțurile străzilor nepopulate și în alte locuri pustii ca să îi răpească. Pe lângă asta, existau și câteva spații în care nu ezitau să rămână în forma lor de drept: Pădurile Interzise. După ceva timp, am decis că ar fi mai probabil să dăm de un vampir în această zonă decât să așteptăm (zadarnic) să întâlnim vampirii transfigurați care să ne ademenească în plin oraș.
Totuși, n-am înțeles niciodată cum stă treaba cu aceste păduri. Exista una și acolo unde trăiam eu, dar în afară de legende, n-am primit niciun motiv concret pentru care ar fi interzise. Riscam foarte mult prin faptul că ne aventuram într-una.
Trebuie să menționez faptul că în acea seară am avut o viziune. Eram parcă în vid; încercam să îmi dau seama unde sunt și cine sunt, când, brusc, am auzit o voce de femeie: ,,Vă voi apăra, dar doar tu îți vei aminti". Atunci se făcu lumină și m-am văzut înapoi acasă la mine. Are legătură cu ce se va întâmpla, ascultă-mă în continuare!
Mergând pierdut în gânduri pe drumul către pădure, îl aud pe Yoru certându-se cu Dag și revin cu picioarele pe pământ. ,,Am dreptate, o să vezi! Cel mai probabil ne vom întâlni cu un vampir, vom scoate usturoiul, iar el o să fugă de o să rupă pământul. Mare lucru! Ce crezi că ți se poate întâmpla?", striga Yoru din toți plămânii. ,,Dar dacă vampirii de acum sunt imuni la usturoi?" întrebă Dag. ,,Ei, na! Ce Dumnezeu?! E ca și cum ai spune că am devenit și noi brusc imuni la cancer, deși există de când lumea!". Eram și eu îngrijorat, sincer, dar tot m-a bufnit râsul. Atunci îl aud pe Haru zicându-ne că suntem pe cale să intrăm în pădure și că ar fi bine să ne ținem usturoiul la îndemână.
Nu, nu s-a întâmplat nimic interesant în primele câteva ore. Mergeam fără să știm pe unde și eram numai cu capul pe sus, așteptând, probabil, să sară vreun vampir din copac. Priveam prin toate părțile. Nu se auzea nimic, nici măcar o pasăre rătăcită trecând pe deasupra codrului. Dar era prea târziu să ne întoarcem. Uitasem busola și se însera. Haru luase la el un cort îngust și, cum, necum, ne-am îngrămădit toți patru în el. Adormisem cu toții la un moment dat.
Totuși, doar eu m-am trezit în mijlocul nopții. Nu puteam spune că aud ceva anume, era un sunet vag și înfiorător, pe care nu-l puteam distinge oricât de tare m-aș fi chinuit. Instinctele mă alarmau și nu știam cum să scap de senzația că e ceva acolo, afară, altfel decât prin a mă duce și a mă convinge singur că sunt în siguranță. Nu pot să neg că îmi era teamă. Am încercat să îi trezesc și pe cei trei, dar nimic.
Am luat usturoiul în mână și am ieșit afară ușor. În față nu era nimic. Dau să mă uit pe partea stângă a cortului; tot nimic. La fel și pe partea dreaptă. Mai aveam de investigat spatele. Mi-am băgat puțin capul înapoi în cort și m-am asigurat că nu se vede nicio umbră suspicioasă în acel loc, după care mi-am luat inima în dinți și m-am dus să văd cu ochii mei, afară.
Nimic.
Parcă mi se luase o piatră de pe inimă.
Dar dintr-odată, parcă nelăsându-mă să mă bucur de cele câteva secunde de liniște bine meritate, se aude un foșnet în spatele meu. Mă întorc și observ o figură neagră, cu colți, dând să sară pe mine. O iau la fugă prin pădure, mă agăț de toți mărăcinii, mă împiedic de toate rădăcinile și simt cum natura încearcă să mă tragă înapoi. Vampirul sărea peste ele de parcă le știa pe de rost. Nu știam ce să fac, vlagă în mine să țip nu mai exista, tot ce știam era că trebuie să fug și să nu mă uit în spate. Dag avea dreptate. Usturoiul nu era bun de nimic.
O lumină albăstruie, puternică, trecu prin spatele meu și mă aruncă la câțiva metri depărtare. Atunci se crease un câmp electromagnetic în jurul meu și se făcu lumină. Vampirul nu putea trece prin el. Era confuz și mă privea cu îngrijorare. Își ciulise urechile și se uitase în stânga lui, după care am observat că trecuse aceeași lumină albăstruie și prin el și îl azvârli în trunchiul unui copac.
Era un șaman.
O femeie șaman alungase vampirul cu dorința de a mă proteja. Pătrunse prin câmpul electromagnetic și mă ajută să mă ridic. Să fi fost vocea ei cea din viziunea mea?
,,Miyuki", zise după un timp. ,,E periculoasă pădurea asta. Aici trăiesc vampirii. A doua oară nu mai intervin". O priveam efectiv și nu știam ce să zic, era atât de frumoasă... Mi-a surâs norocul de data asta. ,,Nu vorbi cu nimeni despre ce s-a întâmplat azi. Oricum nu-și vor aminti". Voiam să o întreb de ce lor le șterge memoria și mie nu dacă tot nu vrea să afle nimeni de aventura mea într-o pădure plină cu vampiri, dar dispăruse. Dispăruse și eu mă văzusem în abisul din viziune, dar îmi aminteam tot, știam exact unde sunt și ce fac. Totuși, parcă îmi scăpa ceva.
Era exact același sentiment ca atunci când împachetam și simțeam că îmi lipsește ceva. Ulterior aflasem că îmi uitasem busola, dar parcă nu asta căutam. Cine știe, poate șamanca nu m-a lăsat să-mi amintesc chiar tot.

Mă trezisem acasă la mine, dimineața. Era 1 noiembrie, iar totul se întâmplase pe data de 31 octombrie. Te întrebi ce își amintesc ceilalți (care au intrat în contact cu mine) că am făcut? Nimic. Nu-și amintesc absolut nimic, aproape nici măcar ce au făcut ei. Doar vag.
PS: arde scrisoarea asta după ce o citești.
PSS: dacă te urmărește un vampir, vei ști.

Cu drag,
prietenul tău de care nu-ți mai amintești

Așadar, am pornit în marea ”aventură” împreună cu el și cei doi cei mai buni prieteni ai mei, Yoru și Dag. În spate aveam fiecare câte un rucsăcel în care aveam esențialul: usturoi și câte ceva de mâncat și băut pe timpul zilei, dar .. nu știam ce mă așteaptă. Drumul a fost lung, anevoios și pe alocuri înfricoșător. N-am mai auzit până în momentul acela copaci care să trosnească atât de asurzitor sub bătaia vântului și nici n-am mai văzut poteci atât de înguste. Totul parea mort și uitat de lume. Îmi era greu sa cred ca mergeam în direcția corectă. Nu înțelegeam de ce ar merge cineva de bună voie pe acele poteci și începeam să tremur uneori când auzeam frunzele foșnind sub picioarele noastre. Mergeam în șir indian, foarte aproape unul de celălalt pentru că poteca era alunecoasă, noi mai încet, însă bătrânul Mcgregor mergea iute ca fulgerul, deși se afla la a 8 a tinerețe după calculele noastre. Îmi amintesc prima lui replică ce mi-a dat de gândit:
Mcgregor: Mai repede șoricei, mai cu viață, cât o mai aveți!
Yoru și Dag au început să râdă cu gura până la urechi, dar eu am ramas stană de piatră. Îmi era greu să cred că bătrânul ne-ar duce într-un loc într-adevăr periculos. Deși ...gândindu-mă mai bine...șoarecele nu părea sa aibă toate țiglele pe casă.
Eu: Bătrâne dacă vampirii există și sunt periculoși cum de ne duci la ei?
Bătrânul mi-a zâmbit straniu, parcă încerca să ascundă ceva, codița începuse să-i tremure, iar vocea i se schimbase.
Mcgregor: Stai liniștit începătorule! Un aventurier adevărat nu se teme de necunoscut! Suntem înarmați destul de bine și fii fără grija în drumul nostru vom întâlni sigur și un shaman.
Nu mă mulțumea răspunsul, dar prietenii mei păreau încântați așa că am renunțat la a mai pune întrebari și am continuat să merg. Ne adânceam tot mai mult în pădure și cerul nu se mai vedea de coroanele galbene, portocalii ale copacilor. Nu erau deranjante, lumina ce trecea de frunzele acestora era chiar plăcută, însă cu cât mergeam mai mult copaci cu coroane roșii sângerii își făceau apariția, iar lumina lor nu era tocmai îmbietoare. Drumul părea interminabil și simțeam racoarea ce vestea apropierea nopții, sunetele stranii se înmulțeau, în mintea mea puteam distinge ușor strigate de ajutor, care pareau să vina de nicăieri, dar îmi tot spuneam ca nu e nimic mai mult decât vantul. Extenuați fiind dupa 6 ore de mers prin pădure am făcut un popas ca să mâncăm.
Yoru: Bătrâne cât mai avem de mers până vedem vampirii ? Mama mă lasă afară doar până la 10 și nimic nu e mai înfricoșător decât o mamă ce are puterea de a-ți lua internetul.
Mcgregor: Imediat ajungem drumeții mei. Eu ma duc să mă ușurez revin în 2 minute. Să nu plecați nicăieri.
L-am privit plecând în timp ce molfăiam micuțele noastre sandvișuri cu brânză. Am continuat să vorbim despre tot felul de teorii. Tu crezi că există sirene, unicorni, spiridusi sau zâne? Dacă nu crezi mai gândește-te o dată pentru că ce am să-ți povestesc o să-ți zguduiască realitatea.
Eu: A trecut prea mult timp! Unde s-a dus bătrânul asta?
Dag: Am vrut să întreb și eu asta dar eram mai preocupat de lumina ce se vede de după copacul acela.
Yoru: Hai să vedem ce e aia! Mai durează până vine bătrânul cine știe cât timp durează să te ușurezi la vârsta aia.
Eu: Nu cred ca e o idee prea bună. Mai bine ne întoarcem. Bătrânul pare să știe drumul. Se descurcă sigur.
Yoru: Nu pot să cred că ai abandona un bătrân în mijlocul pustiului! Hai să mergem să vedem ce-i cu lumina. Îi lăsăm aici un bilet.
Dag: Credeți că vampirii știu să citească?
Întrebarea lui Dag era una foarte bună, dar nici unul nu avea un răspuns așa că am ales să dăm din umeri parcă în sincron.Astfel, am pornit spre lumina misterioasă după ce i-am lasat un mesaj bătrânului. Ajunși în dreptul copacului cu pricina am observat o ușă. De aici povestea se complică. Poți să te oprești din citit dacă vrei. Am ciocănit și ușa s-a deschis singură, în fața noastră aveam acum o masă de lemn veche pe care erau așezate niste farfurii. În spate se vedea șemineul în care ardea focul. N-a trebuit să vorbim am intrat toți trei parcă atrași de ceva. Patul era în colțul opus al camerei, frumos aranjat. Nu vedeam nici un geam. Dubios lucru. Ce șoarece nu are geam la casa? Când ne-am întors privirea am vazut ușa închisă. Frica se citea în ochii fiecăruia. Ne îndreptam încet și nesiguri spre ușa. Toți aveam în minte un singur lucru și anume să deschidem ușa. Yoru a pus mâna pe clanță și a forțat ușa de câteva ori dar nimic. Nici măcar clanța nu se clintea. Panica era acum stăpâna noastra. Dag tremura într-un colț lângă șemineu, iar eu și Yoru investigam camera. Am observat o altă clanță amandoi, însă nici unul nu îndraznea să-i spună celuilalt de existența ei. Camera părea acum un refugiu. Se auzea vâjâitul puternic al vântului și urletul prădătorilor de noapte. Vampirii poate nu existau, dar liliecii, vulturii și șerpii sunt cât se poate de reali, iar vocile lor se auzeau în ecou, purtate de vânt. Trecuseră câteva ore și situația noastră nu se îmbunătățea, ba mai mult avea să fie mai rău. Cand focul s-a stins ne-am așezat toți cu usturoiul în brațe pe pat. Căteva minute mai încolo un bâjbâit ciudat se aude la ce-a de-a doua ușă, urmat de un scârțâit puternic și un mormăit groaznic de gros. În secunda urmatoare ne-am dat seama că ușa misterioasă s-a deschis. Respiram din ce în ce mai rar. Știam că aceasta tehnică te salvează de prădători. Ce nu știam însă era că nu îi impresionează pe vampiri.
Vampir : Ce căutați aici?
N-am îndrăznit să răspundem. Ne întrebam dacă știe că suntem trei, dacă simte usturoiul. În altă secundă mi-am dat seama că nu știam cum trebuie folosit usturoiul împotriva unui vampir. Cum îl folosești? Il îndeși pe gât? îl stropești? Trebuie să-l pisezi sau să faci un cerc din usturoi în jurul vampirului? Ar fi trebuit să-l întreb toate acestea pe Mcgregor.
Dag : Ești vampir? Avem usturoi! Știm să-l folosim!
Eu: Noi ne-am pierdut de bătrânul Mcgregor și încercăm să ajungem acasă. Nu vrem sa fim vampiri.
Vampir: Mă numesc Vladimir. Da, s-ar putea spune că sunt un vampir.
Vladimir a aprins focul și camera s-a luminat. Îl vedeam acum foarte bine. Imaginați-vă un șoarece cu aripi de liliac, urechi de liliac și ghiare de vultur. Ce poate fi mai oribil?!
Eu: Ne lași să plecăm?
Vladimir: Hah? Să plecați? După ce ați intrat în casa mea?
Dag: Am vrut doar sa ne găsim prietenul!
Yoru: Am încercat să ieșim imediat ce am văzut că nu e aici!
Vladimir : Credeți ca Mcgregor vă este prieten?! Nu știți nimic?! Cum ați plecat la drum cu un străin?!
Eu: E vecinul meu! Sunt nou în oraș. Ne-a spus de vampiri dar nu l-am crezut. Așa că..
Vladimir: Așa că ați plecat să găsiți unul! Soricei naivi. Credeți ca soarecii normali știu de existența noastră?! Nici vorbă. Mcgreogor e un shaman pedepsit! De atunci se răzbună pe shamani aducând soricei ca voi în pădure lăsându-i pradă inamicilor. Vă las să plecați în zori. Acum e periculos.
Uimiți de cele auzite dar recunoscători i-am pus mii și mii de întrebări lui Vladimir care părea să se bucure de compania noastră. Să fii vampir e obositor. El înlocuiește sângele cu suc de capșuni, pepene, rosii sau struguri dar recunoaște că din când în când mai transforma și soricei. Nu doar pentru ca lui i se pare sângele delicios ci pentru ca se vede ca fiind un polițist, un erou neînțeles. El nespunea ca bea sângele șoriceilor care nu respectă regulile și care sunt răutăcioși cu alți șoricei. Deși nu credeam un cuvânt din ce spunea dădeam din cap aprobator și zâmbeam uneori chiar și râdeam. Dimineată am plecat acasă. Dacă mă întrebi acum de vampiri nu știu ce să zic. Bătrânul Mcgregor nu e de găsit. Mă gândesc că fie a fost prins de vampiri fie s-a mutat. Până la urmă ce am văzut eu putea fi un șoarece costumat de Halloween care vroia sa ne sperie. Nu parea să-l deranjeze usturoiul și nici nu l-am vazut zburând sau sorbind sângele cuiva. Totuși nu sunt gata să exclud total existența vampirilor. Cert este că nu o să mă întorc acolo prea curând. Tu ce zici? Să fi fost Vladimir un vampir, iar bătrântul un shaman dezonorat?

Pe timpul nopții doar unul se putea deschide. Mergeam unul lângă altul, cu un curaj pe care nu-l mai avusesem până atunci. Eram în apropiere de Balta Vrăjitoarelor, un celebru loc din România care era cunoscut datorită întâmplărilor paranormale din ultimul timp. Eram puțin speriați în momentul în care ceața a început să apară. Se apropia noaptea. Șamanii deja își pierduseră puterile și se adăpostiseră în abație. Lui Yoru îi tremura coada de frică, dar Dag, puțin mai curajos, încerca să spună glume pentru a menține o atmosferă cât mai plăcută. Mergând prin pădure dăm peste un copac care părea să se fi pus în calea noastră. Ce vedem noi acolo. NUUU! Strigă Yoru. Era Marko, prietenul nostru de la școală, stătea întins sub copac, iar razele lunii băteau fix pe gâtul său mușcat. Înapoi! strigă Dag, este o capcană!! În acel moment am fost puși la pământ. Nu mai știam ce se petrece cu mine. Doar niște voci se mai auzeau pe fundal în negura pădurii. Erau vampirii, ne luaseră ostatici. Dag, Dag! Spun eu. Nici un răspuns. Îmi amintesc că încă aveam usturoiul de la mama în rucsac și încet încerc să-l scot..dar mâinile mele erau legate. În acel moment am leșinat, ultimul lucru pe care îl văd sunt aripile unui vampir. Mă trezesc parcă dintr-un somn de veci, la marginea pădurii unde se afla o prăpastie. Mă uit împrejur și nu văd nimic..doar o mică scânteie aurită. Ce să fie oare? Oare am devenit un vampir?..Nu, nu sosise momentul. Stăteam în fața a ceea ce avea să-mi decidă soarta: vrăjitoarea Malefica. Regina pădurii și stăpâna tuturor vampirilor. Auzisem de ea doar din poveștile bunicii mele. Mă gândeam oare unde sunt prietenii mei Yoru și Dag..îmi era dor de ei, iar rucsacul îmi dispăruse. Lumina se apropie din ce în ce mai mult. Închid ochii și mă pregătesc să-mi spun rugăciunea, dar o voce se aude în depărtare: Apropie-te, nu-ți fie frică. Eu rămăsesem mut, îmi tremurau până și oasele(cel puțin așa se simțea). Când deschid ochii văd ceva ce nu-mi venea să cred. Era bunica! Vrăjitoarea pădurii era tocmai bunica mea! Oare m-a mințit sau a vrut să-mi facă doar o surpriză? În acel moment a spus: ,,dragul meu nepot, nu am putut să-ți spun asta pentru binele tău. Sunt o vrăjitoare, iar acești vampiri sunt părinții tăi pe care i-am blestemat în urmă cu mult timp. Îți amintești când ți-am povestit că părinții tăi te-au părăsit când erai doar un șoricel? Într-adevăr, erai un șoricel..recunosc,este greșeala mea că ți-am ascuns asta. Am făcut ceva rău, dar cu ajutorul tău totul se va schimba”. Nu-mi venea să cred..părinții mei erau vampiri iar bunica vrăjitoare..și când eu credeam că ei sunt șamani și au fost trimiși într-o misiune..păcat. Eram speriat dar totodată eram bucuros că puteam să-mi văd pentru prima dată părinții..Bunica mi-a explicat că a fost o greșeala când i-a blestemat, spunând ca a vrut doar să-i transforme în vampiri pentru o zi, dar asta a rămas veșnic..S-au ascuns timp de 10 ani prin pădure doar să mă protejeze, dar eu eram scăparea lor! Eu puteam să-i scap de acest blestem, sacrificându-mă. Era o decizie grea, dar bunica mă pregătise pentru asta. Yoru și Dag erau și ei acolo, doar că nu înțelegeam ce vorbeau și aveau o pereche de aripi în plus..bestial, doar să nu mă muște. Soluția să-i salvez pe toți din această pădure era să iau blestemul asupra mea, singura soluție..Am acceptat. Spre binele lor și a șoriceilor care fuseseră mușcați a trebuit să accept. Nu știam dacă mă va durea sau nu. Eram pregătit și am spus: Bunico, sunt gata! Auzind asta, toți vampirii s-au adunat în jurul meu și au format un cerc. Îmi era teamă..dar totul s-a sfârșit cu o mătură în cap de la bunica să mă trezesc pentru a merge la școală..se pare că visam. Oare a fost doar un simplu vis sau vampirii chiar există? Rămâne să vedem, acum trebuie să învăț pentru a deveni un șaman așa ca bunica, capabil să înfrunt orice!

---

Dragă Helferjour,

Am fost la casa lui și nu am reușit să aflu despre ce sau cine exact tot vorbea...Și asta nu a fost tot!
Mai ciudat a fost faptul că îmi tot spunea lucruri stupide, lucruri ciudate despre... șamani? Da! Șamani și puterile lor, dar la un moment dat a început să pună accentul pe un singur subiect: vampirii din zonă. Spunea că vampirii din zona noastră sunt foarte agresivi dar în timpul zilei sunt prietenoși. Ce puteam să înțeleg? Eu nu credeam deloc în vampiri! Abia ce m-am mutat aici. După ce i-am spus că nu îl cred deloc, mi-a sugerat să merg cu el într-o zi în zona în care vampirii își petrec timpul încercând să ademenească cât mai mulți șoricei să devină una cu ei. Așadar, am pornit în marea ”aventură” împreună cu el și cei doi cei mai buni prieteni ai mei, Yoru și Dag. În spate aveam fiecare câte un rucsăcel în care aveam esențialul: usturoi și câte ceva de mâncat și băut pe timpul zilei, dar drumul o sa fie dificil sa ajungem la locul acela ,o sa fie foarte interesant. Pe drum , am intalnit o persoana pe nume X-ZEN , era foarte speriat . L-am intrebat ce e cu el aici .. el a raspuns ca a fost cu alti soricei iar el s-a pierdut de cateva zile . Am decis sa-l luam cu noi ... nu puteam sa il las acolo ... Pe drum (inca nu amvazut nici un vampir ) ZEN , ne-a povestit despre vampirii care au incercat sa-l atace .. erau vampiri de mici si mari dimensiuni ... de la bebelusi , la batrani .. dar faza buna a fost ca in timp a reusit sa-si faca o gaura unde poate sta . La jumatatea drumului , am vazut un tufis care se misca, ZEN a spus sa nu ne fie teama .. poate este un iepure ceva , ZEN se apropie si vede un iepure topaind de colo - colo de frica ... dar de ce? ... Era urmat de un vampir insetat de sange ... Eu m-am speriat putin dar am zis ca face o gluma , m-am dus sa vad ce era ... si ce crezi? UN VAMPIR ! Am scos usturoiu si cand l-a vazut.. afugit .. Eu , m-am speriat putin dar ceilalti, de moarte! Dupa cateva ore de discutat si rasete ... Vad acelasi vampir .. scot iar usturoiul si-i zic.. '' Haide , ce faci? Nu vrei sa-l iei?'' Cand a auzit vorbele s-a speriat si si-a chemat armata de vampiri ... (Prieteni) Toti ne-am facut albi la fata si am scos cu greu acel usturoi din ghiozdane , dar din fericire ca ''ZEN'' avea ceva la el , avea un tarus din lemn si unu din argint ,l-a injunghiat in burta cu cel de lemn si in inima cu cel de argint Iar cu restu ... nu se pune problema , deoarece s-au speriat si au fugit .... Afara era nor.. mai era putin si ploua .. dar apare soarele .. cu ocazia asta .. am vazut si vampirii si acum stiu ca nu mai trebuie sa stau in acest loc.. Am decis sa mergem acasa , sa mancam pentru ca nu mai aveam mancare .. si sa-l ingrijesc pe ZEN ... (Are doar 13 ani).


Cu drag , "@"!@!

dar... Totusi eram putin speriat... *daca el chiar nu minte? daca chiar zice adevarul?* .. Insa, alaturi de Yoru si Dag nimic rau nu se putea inampla..
Ajunsi in locul unde trebuia sa cautam "vampiri cei prietenosi" era intr-un cartier invecinat, chiar aproape de cimitir. Cum eram 4, am decis sa ne despartim, sa fim siguri ca vom gasi vampiri in acea zona, eu am ajuns sa merg cu Yoru, iar Dag cu Denis si am hotarat sa ne vedem la ora 22:00 chiar in fata cimitirului.Plimbandu-ne pe acolo, eu si Yoru vedem tot felul de oameni ciudati, dar in nici-un caz persoane care sa para a cauta prieteni, in mintea mea era o dezordinea totala *daca doar se juca cu noi? voia sa ne sperie?*, in acel moment o mana ma atinge pe umar, speriat, ma intorc numai decat vazand o persoana de tip emo cu parul peste ochi si gluga pe cap, acesta imi spuse "Copii, imediat este 22:00, nu este frumos sa intarziati!", apoi zambind plecase. Incepusem sa fiu agitat, uitandu-ma la Yoru si gandinduma ce sa fac, atunci parca o voce din capul meu a zis *Oare nu Denis e defapt "Vampirul prietenos"?*. Il strig pe Yoru si incep sa fug spre cimitir, locul unde trebuia sa ne intalnim toti.. Ajunsi acolo, deoarece fugisem in jur de 2 km, gafaiam incontinu, insa nu ii vazusem pe cei doi.. in secunda urmatoare auzim un tipat din cimitir, speriati, mergem sa verificam, ne ascundem dupa un sicriu si ne uitam.. ce am vazut a fost de-a dreptul terifiant, era el, era chiar el, Denis il atacase pe Dag, acesta era intins pe jos, iar Denis peste el muscase de gat, in acele momente, speriati, eu cu Yoru, incercand sa ne retragem incet, cad din cauza socului, Denis aude, insa il vede doar pe Yoru, acesta fuge, insa eu inlemnit raman jos, Denis incepe sa fuga dupa Yoru, iar dupa cateva momente mi-am revenit. Am mers la Dag, insa acesta nu mai era de recunoscut, fata ii era distrusa, avea urma de muscaturi pe gat, si era rece, el era mort.. am fugit in speranta ca voi scapa, la iesire din cimitir, era Yoru, sprijinit de poarta, vazandul fug mai tare si cand ajung constat ca el inca nu era mort, insa era ranit fracturandusi glezna. In timp ce incercam sa il ajut sa se ridice il imi sopteste "In spatele tau...", eu nebagandu-l in seama, imi repete, "in spatele tau" si imi indica cu degetul, eu ma intorc si il vad la indepartare, insa acesta avea o viteza inumana, in cateva secude era deja in fata mea!, am crezut ca totul sa terminat, insa Yoru ma impins de la spate, astfel incat, Denis ii infige lui mana in stomac, in acele momente m-am putut gandi doar ca Denis trebuie sa moara, fara nici o urma de regrete, am luat tarusul din ghiozdan si i l-am bagat in inima, insa prea tarziu, Yoru si Dag erau deja morti, am fugit spre casa unde m-am inchis si m-am ascuns sub pat, acolo am stat toata noaptea...
Aproximativ dupa o saptamana am iesit din casa, incepuse scoala, asa c anu aveam de ales, in drum spre scoala l-am vazut pe Dag, imi facea cu mana si ma astepta. Eu speriat am mers la el si am inceput sa vorbim, nu parea sa stie ceva de acea noapte, parea ca totul sa fi fost un cosmar pentru el, sau.. un cosmar pentru mine!

..dar doar dupa o ora am ajuns la destinatie.. a fost mult de mers. Atunci am vazut doar o padure am mers prin ea aproximativ 30 de minute si ni s-a aratat in cale o pestera. Yoru zicea sa intram ca poate acolo este. Odata ce intrasem acolo vazusem multa lumina insa asta cred eu, datorita orei 17:21.
Vampirii erau prietenosi se jucau cu noi erau chiar draguti insa cu apusul soarelui ei deveneau tot mai agresivi.Pana cand unul dintre acesti vampiri mi-a sarit in fata cred ca voia sa-mi scoata ochii atunci Dag l-a indepartat de pe mine si aruncat intr-un colt de pestera. I-am ca pana atunci eu nu credeam in aceste creeaturi dar acum m-am convins.. insa credeam ca e prea tarziu sa mai povestesc asta cuiva si sa-i atentionez pe ceilalti sa nu se apropie de acest loc.Eram foarte speriat.. mai ales ca de langa ochiul meu stang curgea putin sange de la o zgarietura facuta de acel micut vampir.. da el era micut daca ne intalneam cu altii.. mai mari nu stiu ce se putea intampla.. am incercat sa iesim din pestera mai ales ca eram in cealalta parte a iesirii cu cat ne apropiam mai mult de iesire cu atat mai multi vampiri erau la un moment dat am simtit ceva pe gat credeam ca e doar i mintea mea insa.. m-am inselat. atunci il vad pe Yogu dand cu usturoi in mine mi-am dat si eu seama ca era un vampir.. am inceput sa tip cat puteam eu de tare.. am mai plecat asa, de capul nostru inca 49 de minute.. atunci dam de cineva.. l-am intrebat cine este ea a zis ca este Keyla fata care stie pestera asta perfect stie unde este iesirea insa ea a fost muscata de un vampir acum 1000de ani si daca vede lumina o sa moara.. ne-a zis ca ea are 1290 de ani am intrebat cum de a trait atat.. pentru ca pare foarte tanara iar ea ne-a zis ca era si ea batrana insa regele vampirilor o voia ca regina lui.. ea nevrand sa fie regina vampirilor a incercat sa fuga de mai multe ori insa n-a reusit.. regele fiind un om foarte agresiv si rau a aruncat-o in aceasta pestera iar daca va iesi o sa moara.. ea nevrand sa moara a ramas aici. Ea ne-a ajutat sa iesim... i-am multumit insa m-a cuprins mila cand am vazut ca ea a ramas acolo... un om atat de bun sa fie astfel blestemat.. noi iesiem din pestera insa padurea era atat de deasa incat nu vedeam mai nimic dar ne reamintisem ca.. Keyla a zis sa ne uracam prin copaci.. trebuie sa fie un pod care ne poate salva n-am mai stat pe ganduri si ne-am urcat acolo vazand o cascada si un pod am iesit insa din cascada l-am vazut pe Welton regele vampirilor.. atunci am inceput sa fugim el ne intreba daca am venit dupa Keyla noi i-am zis ca nu.. Dag si Yoru au fost grav raniti Dag nu mai are un ochi iar Yoru repeta intr-una "Welton liderul meu, Welton liderul meu" nici cei mai buni psihiatrii din lume nu l-au putut vindeca ne-au zis sa avem grija ca s-ar putea sa fie posedat insa.. niciodata nu stii ce-ti rezerva viata...

„Dragă Helferjour,

Am fost la casa lui și nu am reușit să aflu despre ce sau cine exact tot vorbea...Și asta nu a fost tot!
Mai ciudat a fost faptul că îmi tot spunea lucruri stupide, lucruri ciudate despre... șamani? Da! Șamani și puterile lor, dar la un moment dat a început să pună accentul pe un singur subiect: vampirii din zonă. Spunea că vampirii din zona noastră sunt foarte agresivi dar în timpul zilei sunt prietenoși. Ce puteam să înțeleg? Eu nu credeam deloc în vampiri! Abia ce m-am mutat aici. După ce i-am spus că nu îl cred deloc, mi-a sugerat să merg cu el într-o zi în zona în care vampirii își petrec timpul încercând să ademenească cât mai mulți șoricei să devină una cu ei. Așadar, am pornit în marea ”aventură” împreună cu el și cei doi cei mai buni prieteni ai mei, Yoru și Dag. În spate aveam fiecare câte un rucsăcel în care aveam esențialul: usturoi și câte ceva de mâncat și băut pe timpul zilei, dar jumătate de usturoi a căzut din rucsac pe drum.Noi aveam 10 căței de usturoi,deci am rămas cu 5 căței.Nu știam cum o să invingem vampirii cu doar 5 căței de usturoi.Pe drum auzeam tot felul de sunete ciudate.Ne era puțin frică,trebuie să recunosc.După un drum lung am ajuns în zona unde se adunau toți vampirii.Lânga zonă era o mică pădure și parcă am văzut un vampir.Yoru s-a speriat atât de tare încât a sărit la mine in brațe.Dag era și el speriat,dar mai puțin.Mie nu îmi era frică,putea fi un animal.O căprioară,un urs sau un lup.Șoricelul care era cu noi ne spunea: - V-am spus eu că există vampiri,dar voi 3 nu ați vrut să mă credeți! Am văzut o fată care era atrasă de vampiri cu o magie neagră.Toți 4 ne uitam uimiți la ea.Am urmat-o și am ajuns la vampiri.Acolo era și regele vampirilor,Vampirus.Noi 4 ne-am luat pe furiș usturoiul din rucsac și am început sa aruncăm cu el in Vampirus.Ceilalți vampiri au început să sară pe noi și să ne bată.Am început o mare bătălie.Dag a găsit o creangă ascuțită și a înfipt-o în vampirul care îl ataca.Pe rând ne-a pasat creanga și am omorât toți vampirii.Am luat cățeii de usturoi de pe jos și i-am aruncat în Vampirus.Regele vampirilor s-a micșorat încet,încet și a murit.În el am descoperit mulți șoricei mâncați,din fericire vii.Noi 4 am salvat lumea întreagă a șoriceilor,iar acum muncim luând brânza și ducând-o la gaură.Lumea Transformice este schimbată datorită nouă!”
Cu mult drag,Sparklechoco,Yoru,Dag și șoricelul Steph.

dar...totusi nu stiam daca avem tot ce ne trebuie. Chiar si asa am decis sa ne continuam mica noastra aventura.
Am decis la o ora nu foarte tarzie in noapte, aproape de apus, sa incercam sa observam cum actioneaza vampirii. Yoru desi era un soarece care aprecia aventura intr-un mod unic, se temea ca poate pati ceva dar de dragul prieteniei a continuat aventura. Dag este un soarece viteaz, destept si foarte curajos care nu s-a dat niciodata inlaturi de la nimic. El se bucura de aceasta aventura in totalitate.
Stateam ascunsi toti trei dupa un tufis observand un soarece cu negru cu ochii rosi vorbind cu un alt soarece de o statura mai mica, de un maro inchis si putin speriat de soarecele negru. Din dialogul lor am inteles ca acel soarece negru se numeste Scar. Acesta ii povestea acelui soarece despre "o lume perfecta, fara foame, fara sete...doar distractie". Yoru ma intreba intr-una despre ce vorbea Scar insa din pacate nu-i puteam da niciun raspuns. Dag credea ca soarecele este un oarecare soarece aristocrat din Brigada Red Eyes. Red Eyes, in traducere ,,Ochii rosii" reprezenta pai...nu stim nici noi exact, ea s-ar spune ca este o familie de soareci foarte bogati care ii indeamna pe alti soareci sa intre in familia lor pentru a conduce toata lumea soarecilor.
In timp ce ne uitam la cei doi cum vorbeau, din cauza fastacelii, lui Dag i-a cazut lanterna din geanta care nu era bine inchisa. Zgomotul la facut atent pe Scar la tufis insa nu ne-a observat. Imediat dupa aceasta se lasa o liniste de cinci secunde dupa care vedem cum Scar il intoarce cu spatele la el pe acel soricel si ii spune: ,,Asa este..o lume perfecta...nu trebuie sa mananci dar totusi nu uita...hranirea ta cu sange trebuie sa fie constanta". Imediat dupa aceste cuvinte socante, Scar il musca pe acel soricel. Acesta incepe sa tremure, isi schimbare culoarea iar ochii lui se colorase intr-un rosu inchis ca sangele. Nu am mai stat pe ganduri si am fugit de acolo. Ne-am ascuns intr-o casuta dintr-un copac, veche, facuta de noi cand eram mai mici. Ne-am uitat pe fereastra casutei si am observat inca sapte soareci, alaturi de Scar care stateau in jurul soricelului muscat. Fiecare dintre ei tineau o lumanare rosie si cantau intr-o limba foarte ciudata. La final, acel soarec devenise ca ceilalti, cu niste aripi mari si negre, colti ascutiti si acei ochi... Unul dintre soareci se apropiase de acesta si ii spuse: ,,De azi te vei numi Herno. Bun venit in familia noastra" iar toti strigau in cor ,,Bun venit!". Dupa aceasta intamplare, ei au zburat catre cer cu o viteza impecabila.
Am asteptat pana totul parea in siguranta si am plecat la mine acasa. Draga Helferjour, sper sa ma crezi si sa stii mai multe despre asta!

Cu drag, Mike!

Am fost la casa lui și nu am reușit să aflu despre ce sau cine exact tot vorbea...Și asta nu a fost tot!
Mai ciudat a fost faptul că îmi tot spunea lucruri stupide, lucruri ciudate despre... șamani? Da! Șamani și puterile lor, dar la un moment dat a început să pună accentul pe un singur subiect: vampirii din zonă. Spunea că vampirii din zona noastră sunt foarte agresivi dar în timpul zilei sunt prietenoși. Ce puteam să înțeleg? Eu nu credeam deloc în vampiri! Abia ce m-am mutat aici. După ce i-am spus că nu îl cred deloc, mi-a sugerat să merg cu el într-o zi în zona în care vampirii își petrec timpul încercând să ademenească cât mai mulți șoricei să devină una cu ei. Așadar, am pornit în marea ”aventură” împreună cu el și cei doi cei mai buni prieteni ai mei, Yoru și Dag. În spate aveam fiecare câte un rucsăcel în care aveam esențialul: usturoi și câte ceva de mâncat și băut pe timpul zilei, dar nu erau numai vampiri , erau , varcolaci si Cerberus (cainele cu 3 capete din iad ) . Ne-am dus prin cartier toti 3 . In timp ce ne plimbam a aparut un vampir a incercat sa ne suga sangele dar am scos usturoiul si a fugit de noi , dupa 5 minute a aparut Cerberus....Nu aveam cu ce sa ne aparam de el asa ca am fugit . Din pacate Dag s-a impiedicat si a cazut iar cainele cu trei capete l-a ajuns si l-a mancat de viu . Ei ajunsi acasa au inceput sa-si confectioneze din lemn si fier diferite arme : You si-a facut un scut si o sabie iar eu mi-am facut un scut si un arc , apoi s-au dus inapoi sa infrunte si celelalte bestii . In timp ce mergeam eu am vazut un varcolac . El inca nu apucase sa ma vada asa ca am tras cu o sageata in el si din pacate i-a venit intr-o mana , el vazandu-ne a fugit spre noi . Eram fata in fata . Yoru sare sa-l atace cu sabia dar varcolacul il prinde si-l arunca spre mine . El este lesinat asa ca va trebui sa ma ocup eu de toata treaba . Ii iau sabia si stam ne uitam unul la altul pana cand el sare ca sa ma atace cu ghearele sale dar ma feresc cu scutul si am o mica sansa sa-i bag sabia si sa-l ucid si asa am facut, dar inainte sa-l ucid a chemat toate celelalte bestii . Yoru se trezeste . Toate celelalte bestii ne-au inconjurat . Eu ii las arcul lui Yoru si stau eu sa ma lupt cu sabia cu ei fata in fata . Vampirii plecasera din cauza usturoiului asa ca am ramas eu Yoru si varcolacii si cainii cu 3 capete . Acolo erau aproximativ 10 varcolaci si 10 cerberusi . vreo 5 varcolaci si 3 cerberusi sar sa ma atace dar pun scutul dar cand ma aparam de cei care erau in aier cei de jos vin sa ma atace dar Yoru ii omoara pe toti ceilalti de jos cu arcul . Acum ma lupt cu 2 cerberusi si 2 varcolaci Yoru incearca iarasi sa-i nimereasca dar trage pe langa si ma loveste pe mine sageata-n mana stanga si acum ma lupt doar cu o mana adica mana in care tin sabia . Lupta e cam crancena dar am reusit sa-in invingem . Dupa ce terminam cu cerberusii si varcolaci ne-am gandit sa plecam acasa dar apare un boss . Mai exact O caombinatie dintre vampiri varcolaci si cerberusi . Avea picioare de cerberus , gheare de varcolac , niste maine de varcolac cu niste gheare ascutite ca lama de cutit , cam de cerberus coada de cerberus aripi de liliac si puterea de a se transforma in liliac . Incepe batalia . Eu ma duc sa-l atac cu sabia si Yoru incearca sa traga cu sageti in el dar nu merge , se fereste de toate atacurile noastre pana cand se ridica in doua picioare si zboara in cer apoi plonjeaza cu gharele inainte ca sa ne omoare dar eu ma feresc cu scutul dar , dar , gharele imi strapung scutul si reusesti sa-mi intre cu gharele in burta si ma omoara . Incepe sa ma manance . Yorgu incearca sa treaga in el dar niciun efect . Se fereste intruna . Yoru se intristeaza imi ia sabia si incepe batalia dintre Yoru si bossul . Dar acela nu prea mai e boss mai mult e demon . Yoru se lupta cu el ca sa se razbune ca demonul ma omorase dar il omoara si pe Yoru . Dintr-o data deschid ochii si realizez ca a fost doar un viss de Halloween .

Am fost la casa lui și nu am reușit să aflu despre ce sau cine exact tot vorbea...Și asta nu a fost tot!
Mai ciudat a fost faptul că îmi tot spunea lucruri stupide, lucruri ciudate despre... șamani? Da! Șamani și puterile lor, dar la un moment dat a început să pună accentul pe un singur subiect: vampirii din zonă. Spunea că vampirii din zona noastră sunt foarte agresivi dar în timpul zilei sunt prietenoși. Ce puteam să înțeleg? Eu nu credeam deloc în vampiri! Abia ce m-am mutat aici. După ce i-am spus că nu îl cred deloc, mi-a sugerat să merg cu el într-o zi în zona în care vampirii își petrec timpul încercând să ademenească cât mai mulți șoricei să devină una cu ei. Așadar, am pornit în marea ”aventură” împreună cu el și cei doi cei mai buni prieteni ai mei, Yoru și Dag. În spate aveam fiecare câte un rucsăcel în care aveam esențialul: usturoi și câte ceva de mâncat și băut pe timpul zilei, dar nu am luat niste tepuse la noi (tepusele sunt foarte letale pentru vampiri) .Mergand spre locul acela se lasa seara ,este foarte infricosator,eu cu prietenii mei suntem ingroziti ,ajunsi acolo lui Yoru ii era foame dar nu mai ramasese mancare in nici un rucsacel ,toti eram infometati si ingroziti .Mai tarziu dam de o casa foarte veche si surpata ,Dag spune sa ne ascundem in ea pana se face ziua,intrati in casa aceea vedem scheleti de soareci ,cranii si soareci proaspeti omorati fara picatura de sange ,ne dam seama ca acela era barlogul vampirilor .Cel care imi povestea de puterile samanilor si de vampiri disparuse ,eu cu prietenii mei am fost inconjurati pe loc de vampiri. Eu cu Yoru impietrisem zici ca eram inghetati de un saman ,Dag isi aduce aminte de usturoi si il scoate din rucsac ,vazut ca vampirii sa departeaza de el eu mi-am revenit si l-am ajutat ,Yoru ramase pe loc .Dupa ce am alungat o parte din vampiri Yoru nu isi mai revenea ,atunci au venit 4 vampiri si l-am luat din fata noastra cu o viteza foarte mare (vampiri sunt cunoscuti pt coltii lor si pt setea de sange dar si pentru viteza lor uimitoare).Eu si Dag ii urmarim si intra intr-un tunel ,acela ducea pana in centrul pamantului .Ajunsi acolo toti vampirii ingenunghiau in fata noasta ,eu si Dag am crezut ca suntem ,,Regii Vampirilor" ,dar ne-am inselat.In spatele nostru se afla o silueta imensa ,era Regele Vampirilor ,eu si Dag aruncam cu usturoi spre el dar nu avea nici un efect .el ne-a intrebat ce cautam pe teritoriul lui .Eu i-am spus ca un ,,prieten" ne-a spus sa mergem acolo.El se enerva foarte tare,ochii lui negrii se facura instant albastrii (culoarea ochilor celui care imi povestea de puterile samanilor si de vampiri).Atunci am realizat ca el este regele vampirilor.El avea un colier la coada si atunci am inceput sa aruncam cu ce gaseam pe jos in colier (regii vampirilor au medalioane,coliere,inele,in ele se afla toata puterea lor).Odata ce am spart colierul regele a devenit un soarece normal ,am vrut sa il ajutam dar a fost prea tarziu ,el impreuna cu vampirii lui au murit pe loc si pe Yoru mi l-a aruncat in brate.Dag a vazut ca nu sufla si am vrut sa il intrebam ceva dar nu am avut timp deoarece vizuina vampirilor se prabusea.Am iesit de acolo la timp ,cand am iesit pe usa casei toata casa se darama.eu il intreb pe Yoru daca ese bine si nu sufla ,atunci am vazut ca avea un semn de muscatura la gat ,atunci ne-am dat seama ca e mort.EU si Dag am inceput sa plangem si l-am dus la o biserica pentru al inmormanta. Mormantul era pling cu flori si o gramada de soareci in jurul lui ,toti plangeau,odata terminata slujba am plecat cu Dag de la biserica si si am mers acasa ,ne-am facut bagajele si ne-am mutat de acolo incercand sa uitat acele lucruri.

.... de mancare.
Yoru și Dag au inceput sa faca caterinca pe seama vampirilor dar eu tot nu eram convins daca vampirii exista sau nu.
Tocmai ce ajungesem in cimitir, auzisem niște urlete atat de tari incat mureai pe acolo.
Yoru și Dag au inceput sa urle de durere prin cimitir dar eu nu m-am dat batut si am țipat cat am putut de tare:
-NOI NU NE DAM BATUȚI!AȚI AUZIT?
Yoru și Dag au raspun ''DA'' dar tot nu mai puteau de urletele din cimitir.
Noi gasisem locul unde țipa cineva ca descreieratul.Era intr-un mormant. Dupaia nu se auzea nimic,totul liniștit.
Dar Yoru a bagat capul in mormantul deschis si vede o societate secreta care nimeni nu a auzit de ea.
Yoru a zis ca e un Șaman Vampir slujit de Zeița Morții.
Peurma eu si Dag am bagat capul in mormant si ne-a vazut Șamanul..
-Bă am dat de belea!Cand au auzit Yoru și Dag au inceput a lua-o la sanatoasa fara mine.
Eu fugeam si fugeam pana mi-a cazut ghiozdanul.Eu uitasem ca aveam usturoi in el.
In gandul meu era:
-Ba da ma dus capu' atat de mult....
Am luat usturoiul in mana.Venise Șamanul Vampir.
Eu am aruncat cu usturoi in el dar el se ferise.Cand am vazut asta am inceput sa alerg.
Venea rasăritul soarelui.Eu incepusem sa cant ''Nu mie frica,Nu mie frica de bau bau''.
Șoarecele Vampir se facuse scrum..
Cat am fugit prin padure ca sa ii revad pe Yoru și Dag.
I-am gasit la un foc de tabara.
-Am scapat de Șoarecele ala...
-Dar Zeița Morții?Intrebase Yoru
-Daca nu o vedem la suprafața nu trebuie sa ne facem grij!
-Bine bine... hai acasa...ce intamplare infricoșatoare..

Am fost la casa lui și nu am reușit să aflu despre ce sau cine exact tot vorbea...Și asta nu a fost tot!
Mai ciudat a fost faptul că îmi tot spunea lucruri stupide, lucruri ciudate despre... șamani? Da! Șamani și puterile lor, dar la un moment dat a început să pună accentul pe un singur subiect: vampirii din zonă. Spunea că vampirii din zona noastră sunt foarte agresivi dar în timpul zilei sunt prietenoși. Ce puteam să înțeleg? Eu nu credeam deloc în vampiri! Abia ce m-am mutat aici. După ce i-am spus că nu îl cred deloc, mi-a sugerat să merg cu el într-o zi în zona în care vampirii își petrec timpul încercând să ademenească cât mai mulți șoricei să devină una cu ei. Așadar, am pornit în marea ”aventură” împreună cu el și cei doi cei mai buni prieteni ai mei, Yoru și Dag. În spate aveam fiecare câte un rucsăcel în care aveam esențialul: usturoi și câte ceva de mâncat și băut pe timpul zilei, dar unul dintre vampiri mi-a luat ghiozdanul si i-au rapit pe Yoru si Dag. Am fugit cat puteam de repede dar, m-am oprit. Am stiut ca trebuie sa ii salvez pe prietenii mei asa ca, mi-am luat niste ''unelte'' la mine petru a invinge vampirii. M-am intors din drum si i-am vazut pe amicii mei legati si o turma de vampiri. Unul dintre ei era pregatit sa il muste pe Yoru, dar eu am aruncat o capatana de usturoi in el si s-a evaporat. Atunci mi-am dat seama cum sa ii inving,folosind usturoiul. Eu am crezut ca o sa ma ajute lopata luata de mine dar nu aveam de ales, trebuia sa ii infrunt cu usturoi. Am inceput sa arunc cu usturoi in continuare dar unul dintre vampiri m-a observat, s-a strecurat in spatele meu si voia sa imi suga sangele. Eu vazand ce voia sa faca, m-am panicat si am aruncat in el cu o sageata. Si acesta s-a evaporat. Gasisem alta modalitate de a-i invinge. A mai ramas un vampir, el cred ca era regele vampirilor deoarece era mare, cu colti ascutiti si puternic. I-am aruncat usturoi dar nu a avut efect, la fel si cu sagetile. Atunci mi-a venit o idee, sa explodez acel loc pentru a se face bucatele acel vampir. Bine ca m-am gandit sa iau de urgenta o dinamita. am plantat bomba, dupa i-am luat pe Yoru si Dag si am fugit de acolo. Dupa am ajuns acasa la mine si ne intrebam daca vampirul acela este inca in viata dar nu am bagat de seama asa ca am continuat sa vorbim despre samani.