Atelier 801
Transformice 
 [Fanfiction] Ally's story. |
Shinko
Profil
Derniers messages
Tribu  Dutulicaa  « Citoyen »
| | ||
| Dutulicaa « Citoyen »
| | ||
Dyyyannnalol  « Citoyen »
| | ||
Dyyyannnalol| Dragonitto « Citoyen »
| | ||
Dragonitto Icediamonce  « Citoyen »
| | ||
Allyalexutza  « Citoyen »
| | ||
| Dutulicaa « Citoyen »
| | ||
Kayotommo  « Citoyen »
| | ||
| Dutulicaa « Citoyen »
| | ||
| Allyalexutza « Citoyen »
| | ||
Pufoasavivi  « Citoyen »
| | ||
| Kayotommo « Citoyen »
| | ||
| Dutulicaa « Citoyen »
| | ||
| Allyalexutza « Citoyen »
| | ||
Coolwheel  « Citoyen »
| | ||
| Dutulicaa « Citoyen »
| | ||
| Allyalexutza « Citoyen »
| | ||
| Din episodul anterior: ,,S-a intors si l-a vazut pe paznic cum i-a bagat un cutit in inima iar Any a spus: [Any] Se pare ca am ajuns prea tarziu..."  Kitzz a cazut la pamant. In acel moment Cata, Any si Liv l-au imobilizat pe paznic iar Syn l-a decapitat. Cata a fugit la Kitzz si a palmuit-o peste obraji dar ea isi inchidea ochii incet, incet. [Any] Ce putem face? [Cata] Haideti sa chemam doctorul! [Liv] Nu putem. Aici nu exista spitale sau doctori... [Syn] Asa este. a spus ea intristandu-se. [Any] Cine esti tu? a intrebat ea, destup de ostil. [Syn] Sunt prietena lui Kitzz si locuiesc in aceasta lume. Voi trebuie sa fiti prietenii ei din alta lume, nu? [Cata] Serios?! Chiar va arde sa faceti cunostinta acum? [Liv] Cata are dreptate. Voi incerca sa o trezesc pe Kitzz. si spunand asta s-a apropiat de ea si i-a pus mana la tampla, in timp ce recita o vraja. [Syn] Ar trebui sa plecam de aici... Atunci, se auzi un tusit si o voce a spus: [-] Nu cumva, ati uitat de cineva? [Any] Oh, da! Tu esti Dani, nu? [Dani] Macar cineva ma recunoaste. Credeam ca m-am transformat intr-o fantoma. [Cata] Gata cu palavrageala! Ajutati-ma sa o car pe Kitzz. Fetele nu aveau destula forta pentru asta dar, Syn a luat cheia de la gatul paznicului si l-a eliberat pe Dani, care l-a ajutat pe Cata. Au iesit afara cu totii si s-au ascuns intr-unul dintre acele locuri care, despart blocurile si in care, se tine ghena (cosul ala mare) de gunoi. Dani statea la capul ei si spunea: [Dani] De ce? De ce i-ai facut asta? si o lacrima i s-a prelins pe obraz. [Cata] Hei, cu cine vorbesti? [Dani] Pai... Liv s-a indepartat de ei si s-a asezat pe o bordura. S-a asigurat ca nu o vede nimeni si a inceput sa vorbeasca singura: ,,Vraja de mai devreme este una de supravietuire pe care, am invatat-o din cartile bunicii mele si cu toate astea, nu a mers. Oare, tot ce am invatat este in zadar? Poate ca femeia aceea avea dreptate... nu sunt destul de puternica. Ma mir ca inca mai este deschis portalul." apoi si-a indreptat privirea spre cer, asteptand un raspuns. Nu stia ce sa faca. Uitandu-se pe cerul senin, a vazut cum un porumbel isi facea tura de seara. Se gandea cat de frumos ar fi, sa fie si ea libera, fara griji, fara vinovatii, doar ea si cerul. Brusc, porumbelul se opri si a cazut din cer. Liv s-a dus sa vada ce s-a intamplat iar cand a vazut porumbelul, a observat ca are o rana la aripa. A incercat o alta vraja, pentru a-l trata, dar din nou nu a mers. Aceasta si-a spus: ,,Nu pot sa cred! Nu sunt buna de nimic!" si incepu sa lacrimeze, dar doar asa putin, pentru ca furia, fata de faptul ca este incapabila, o acaparase. Deodata, in jurul ei a inceput sa straluceasca o lumina orbitoare, ca si cum ar suferi o transformare. Si-a inchis ochii pentru un moment, iar cand si i-a deschis, a vazut numai albastru. Inainte sa creada ca s-a transportat in alta lume, s-a uitat in jos si si-a dat seama ca este in aer. Atunci, ea si-a spus: ,,Cum am...? Asta inseamna ca..." si s-a uitat in spatele ei. O pereche minunata de aripi albe o insoteau in minunatul ei zbor. S-a bucurat ca i s-a indeplinit dorinta, dar era constienta ca aceasta avea si un pret. S-a grabit inapoi la Kitzz si le-a spus celorlalti: [Liv] Dati-va la o parte! si a pus mainile pe pieptul insangerat al lui Kitzz. Acestea au inceput sa straluceasca pana cand, Kitzz a miscat, dar foarte putin. Liv s-a dat la o parte si a privit-o atent, impreuna cu ceilalti.  Din spatele ei au iesit doua aripi negre, cu pene dese si bine conturate. Liv si-a spus: ,,Nu asta trebuia sa se intample dar macar va fi in viata." Kitzz a inceput sa geama de durere si in scurt timp, si-a deschis ochii si a intrebat: [Kitzz] Unde sunt?! [Dani] Kitzz! Nu pot sa cred! a spus el si a luat-o in brate. [Kitzz] Ce nu poti sa crezi? Stai ai scapat de acolo?! [Syn] Stai calma, colega, l-am salvat. a spus ea cu multa bucurie si i-a facut cu ochiul. [Any] Ce aripi frumoase ai! le-a intrerupt ea. [Kitzz] A-aripi?! si dupa ce a spus asta, s-a uitat in spatele ei. [Cata] Kitzz... esti... esti... [Kitzz] Ce sunt?! [Cata] Esti un inger de acum! Pot sa simt asta. [Liv] Defapt, ea nu este inger, ci demon, si ea nu este singura. a spus Liv iar in urmatoarea secunda, aripile ei, cele albe, i s-au intunecat, pana au capatat culoarea neagra. [Any] Dar, de ce doar voi doua aveti aripi? Vreau si eu! [Liv] Kitzz nu trebuia sa aiba. Eu m-am sacrificat pentru ea si de aceea, am primit acest blestem. [Dani] Blestem?! Asupra lui Liv, s-a napustit o ceata densa, de o puteai taia cu, cutitul. [Syn] Ce se intampla? [Liv] Acesta este pretul. O sa va parasesc si o sa fiu in slujba ei. si spunand acestea, a fost inghitita de ceata ce s-a ridicat usor, usor. [Cata] Liv, nu! Nu pleca! Te... si a continuat in gandul lui, iubesc... Se lasa o liniste totala. Any nu s-a putut abtine, si a spus: [Any] Mai bine am pleca din lumea asta, inainte ca unul dintre noi sa mai pateasca ceva. Zis si facut. Insa, inainte sa iasa prin portal, Jeff si-a facut aparitia si a rugat-o pe Kitzz sa il ia cu ea. Aceasta a acceptat, desi stia ca Dy s-ar putea sa vina dupa ei. La cabanuta, Ro s-a transformat in lup si l-a atacat pe Andy cu toata puterea sa. Din pacate, acesta s-a teleportat inainte de muscatura finala, iar Ro a cazut la pamant din cauza epuizarii. [Tsu] Noi mergem dupa el. Ro, ramai aici, sa-ti revii. [Ro] De... dar nu a apucat sa spuna ca a adormit. [Misa] Si cum il vom mai gasi acum? [Alice] Cred ca va pot ajuta eu. [Tsu] De unde stiai ca Ro se poate transforma oricand? Si de ce ai disparut atunci la scoala? a atacat-o ea. [Alice] Nici eu nu stiu... Tot ce fac este pe moment. [Tsu] Da, sigur... [Misa] Nu avem timp de cearta! Alice poti vedea unde s-a dus sau nu? Alice si-a inchis ochii si a respirat adanc, dupa care a spus: [Alice] Sunt intr-o ,,vizuina"... sub pamant... [Misa] Si poti sa ne duci acolo? [Alice] Cred ca da. [Misa] Ok. Tsu, vii? [Tsu] Eu tot nu am incredere in ea dar nu vreau ca acel idiot sa se intoarca dupa Ro. si spunand acestea, cele trei au pornit spre acel loc.  Din spatele lor se auzea mereu un fosnit, ca si cum cineva le-ar urmari. Alice se lasa prada furiei, fiind enervata de acel zgomot, si se intoarce spunand: [Alice] Cine esti si ce vrei?! Nu a raspuns nimeni, dar din spatele unui copac se putea vedea cum cineva, sau ceva, misca frunzele ce ii atarnau pe crengile subtiri. Tsu s-a apropiat de el si a spus: [Tsu] Iesi sau venim dupa tine! dupa care pe cer, au inceput sa apara fulgere si tunete. Din spatele lui se arata un lup, care se cam clatina, de parca ar fi baut o suta de pahare cu vin. [Misa] Ro?! [Alice] Uh, Ro, ne-ai speriat. a spus ea si a rasuflat usurata. [Tsu] Speriat? Speriat?! Ce cauti aici? Ro si-a luat forma umana, si cu energia ramasa i-a spus: [Ro] Nu pot sta deoparte! Chiar daca ar fi sa mor, vreau sa-l mai vad pe Kay inca odata. [Misa] Of, dragostea asta! a spus ea si a suras. Cele patru fete au continuat sa mearga dar nu au gasit intrarea catre acea vizuina. [Misa] Sigur e pe aici? [Alice] Da, acesta este locul vazut de mine. Probabil este mai incolo intrarea. Din spatele lui Misa se auzi o cazatura. [Misa] Ro, Ro esti bine? [Ro] Voi fi bine... nu-ti face griji... a spus ea cu greu. [Tsu] Copila incapatanata ce esti! si spunand asta a luat-o in spate si au pornit sa caute intrarea. Nu au facut mai mult de 5 pasi, ca Tsu si Ro s-au trezit intr-o incapere. Tsu si-a revenit repede dupa caderea in fund, si s-a uitat in sus, strigand: [Tsu] Misa! Alice! [Misa] Tsu? Tsu, unde esti? [Alice] Hei, ai grija la groapa aia! [Misa] Stai, aici sunt! [Tsu] Coborati usor pe partea aceea. Vedeti ca e un muschi mai incolo, aveti grija sa nu alunecati pe el. Cat ai zice peste, cele doua erau jos la Ro si Tsu. Alice s-a uitat in jur si a spus: [Alice] Asta trebuie sa fie vizuina!  Au mers de-a lungul holului care avea iesire in acea incapere si au vazut pe fiecare parte, cate o celula, cu oameni dubiosi. Nu cred ca vreunul din ei nu avea macar un tatuaj pe corp sau, sa aiba o dantura sanatoasa. Pe langa faptul ca aratau foarte rau, nu erau nici prietenosi iar zgomotele pe care le scoteau le-a dat pe fete de gol. Au reusit sa se ascunda intr-una dintre celule pana ce paznicul, care a venit sa vada ce se intampla, a plecat. [Tsu] Chiar trebuia sa punem hainele astea jegoase pe noi? [Alice] Ai vreun tatuaj de aratat si nu stim noi? [Misa] Calmati-va, lui Ro ii este rau. [Ro] Nu, nu... Sunt bine... a spus ea, parand foarte ametita. Deodata au auzit o voce ce striga: [-] Ajutor! Sa ma ajute cineva! [Tsu] Repede, pe aici! a spus ea, incercand sa faca pe capitanul. Au fugit spre locul de unde au auzit strigatele de ajutor, dar nu l-au vazut pe Andy nicaieri. Ele sperau sa ii gaseasca si pe Kay, si Risa dar, cred ca de data aceasta elfii nu au fost prea darnici cu ele. Au continuat sa mearga pana au ajuns intr-o parte de hol, mult mai intunecata decat cea pe care au fost pana acum. Misa a spus: [Misa] De ce trebuie sa mergem pe aici? iar frica i se auzea in glas. [Tsu] Nu mai fi asa fricoasa! Nu e ca si cum as pune iar paianjeni mari si parosi pe umarul tau. [Alice] Tsu, nu o mai speria! Saraca Ro nu mai spunea nimic. Statea si se uita la ele cum se cearta degeaba. Deodata, semnul de lup de pe mana, incepe sa-i straluceasca. [Misa] Ce-i asta? [Ro] Kay e pe aproape... Il simt! [Tsu] Bun, alta chemare a lupilor? Nu va ajunge sa urlati la luna si sa va strangeti la focul de tabara? [Alice] Tsu, de ce esti asa rautacioasa? [Tsu] M-am saturat sa caut pe cineva care, surpriza, nu mai exista! Treziti-va oameni buni, Kay si Risa au disparut pe vecie! Dupa ce a spus asta, neonul de deasupra lor s-a aprins iar in celula de langa ele, l-au vazut pe Kay, care era intins pe jos. [Ro] Kay! Kay, iubitule! a spus ea cu lacrimi in ochi. [Tsu] Poate ca are nevoie de o lovitura sau ceva, care sa-l trezeasca. [Misa] Nu, Tsu, lasa-l. In cele din urma, Kay s-a trezit si s-a ridicat de pe gresia rece a celulei. Era la fel de ametit ca Ro dar si-a folosit ultimele puteri pentru a veni aproape de iubita sa. [Ro] Iubitule, esti bine? Vom iesi de aici si vom merge... [Kay] De ce ai venit aici? a intrerupt-o el. [Ro] Cum, de ce? Sa te iau cu mine! Nu pot trai fara tine! [Alice] Scuze ca va intrerup dar ne cam grabim. a spus ea si a folosit o agrafa pentru a deschide lacatul usii, de la celula. Kay a iesit afara din ea si a luat-o pe Ro in brate, spunandu-i: [Kay] Nu trebuia sa vi. Te-as fi vegheat de oriunde m-as fi aflat. Auzind acestea, Ro s-a infuriat, s-a smucit din bratele lui si i-a zis:  [Ro] Noi suntem unul, un singur sulfet separat in doua corpuri. Suntem ultimii lupi ramasi pe aceasta lume. Chiar vrei sa ma lasi singura? [Kay] Nu, dar... In urmatoarele 2 secunde, un intreg echipaj, inarmat pana in dinti, i-au inconjurat pe toti iar din acea multime de oameni, cineva a iesit si le-a zis: [-] Poate va mers cu fiul meu, dar din mana mea nu veti mai scapa! urmat de un ras malefic. ~ Stiu ca este lunga... si stiu ca unii dintre voi isi vor pierde cheful cand vor vedea cat de mult am scris dar... Am vrut sa fac ultimele 3 capitole dar cred ca o sa ma mai lungesc putin, pentru ca imi place sa fac mai detaliate scenele. Am deja poze pregatite si planul pentru urmatoarele intamplari, si as mai fi putut scrie si acum dar am zis sa nu va fac, chiar atat de mult, sa ma urati. P.S. O sa pun next la cerere si cand o sa am timp, pentru ca eu nu am terminat inca scoala si pentru miercuri am o gramada de scris. Concluzie: URASC PRACTICA! TT^TT |