22 iulie 1981
Casa familiei Şoricescu tremură de urletele micuţului Bob.

„De câteva zile, vecinii tot vin, bat la uşă şi mă întreabă de ce terorizez copilul”, îi mărturiseşte Alice lui Francis. „Le zic mereu că Bob are aproape jumătate de an şi au început să-i crească dinţişorii de lapte. Parcă nu vor să mă creadă. Sunt eu genul de persoană care să-şi bată propriul copil? Doamne fereşte!”
„Nu, dragă”, o consolă Francis, luând o gură de bere dintr-un pahar ciobit într-o parte. „De parcă ei n-au avut niciodată copii...”
„Pur şi simplu nu se opreşte din plâns! Am încercat tot ce se putea face!”
„Aşa e, dragă”. Altă gură de bere.
Bebe Bob intră în cameră mergând pe coate şi ţipând cu toţi plămânii. Ca o mamă iubitoare, Alice sare să îşi ia puiul în braţe, însă puiul urlă şi mai tare. Puiul nu vrea să înceteze cu toate ţipetele astea. Puiul nu ascultă de mamă.
„Francis, poate tace când te vede pe tine.”
Domnul Şoricescu se ridică de pe canapea , ia copilul în braţe şi, surprinzător, copilul tace. Amândoi părinţii se uită miraţi unul la altul.
„Gata. Tu ai grijă de el de acum. Mie mi-a ajuns”, spune Alice, luând berea din mâna soţului său.


23 iulie 1981
Casa familiei Şoricescu tremură de urletele micuţului Bob.
Bebeluşul s-a trezit singur în pătuţul lui de bebeluş şi situaţia nu i-a convenit, aşa că a început să plângă şi uite-i pe mami şi tati!
Tati l-a luat în braţe. Mare greşeală.

Francis şi Alice par fericiţi că Bob tace, dar şoricelul nu se lasă uşor. Îl apucă pe tată de braţ, îl strânge puţin, şi apoi îl muşcă cu toată puterea. Domnul Şoricescu a fost atât de şocat şi l-a durut atât de tare încât şi-a aruncat braţul în aer, iar săracul Bob a zburat până în braţele mamei.

24 iulie 1981
Casa familiei Şoricescu tremură de urletele micuţului Bob.
Cei doi soţi s-au săturat până peste cap de tot plânsul, aşa că s-au hotărât să-şi ducă puiul la dentist. Văzând că îi cresc dinţii de lapte, dentistul le-a spus :
„Aţi încercat să-i daţi o acadea?”

Ambii părinţi au negat, uitându-se în jos.
Familia a mers la supermarket şi după ce i-au cumpărat lui Bob o acadea şi au văzut că tace, s-au decis să-şi cumpere acadele de fiecare dată când se mai ceartă ca între adulţi.

Onnicka a dit :

Nu mă deranjează :3
Nextul e fabulos

Tulpinoasa a dit :

uhh iubesc ca pui atatea detalii in fiecare propozitie!
'' luând o gură de bere dintr-un pahar ciobit într-o parte.''

bobrubin a dit :

ce................

Vampireblue a dit :

Uuuuuu
Gata Bob nu mai plânge
Te rog eu
Frumos!C:

Rolfinfinite a dit :

Nume: Mici
Înfățișare:
Calități: Șmecher,are bani,înțelegător
Defecte: Înjură o dată la două minute
Vârsta: 23

Rolfinfinite a dit :

Nume: Mici
Înfățișare:
Calități: Șmecher,are bani,înțelegător
Defecte: Înjură o dată la două minute
Vârsta: 23

teodora56 a dit :

Nume:Elena
Infatisare:

Gen. Feminin
Calitati:Este creativa si ii place tehnologia
Defecte: Dezordonata

furelisee a dit :

Bebe Bob e canibal! A vrut sa-l manance pe tata! Super next bravo!

Shumesia a dit :

Super!!!!1

Vampireblue a dit :

When you holding me
You break my fall
You're my parachute
-------------
Îl iubesc pe Bob ! C:

Dadoge a dit :

Ca o mamă iubitoare, Alice sare să îşi ia puiul în braţe, însă puiul urlă şi mai tare. Puiul nu vrea să înceteze cu toate ţipetele astea. Puiul nu ascultă de mamă.

Andrutaiubi a dit :

Frumoasă poveste, dar ai te rog grijă la repetiții :(

Dadoge a dit :VoirMasquer

Ca o mamă iubitoare, Alice sare să îşi ia puiul în braţe, însă puiul urlă şi mai tare. Puiul nu vrea să înceteze cu toate ţipetele astea. Puiul nu ascultă de mamă.

Baftă! și, next:)

teodora56 a dit :

Poveste e superrrrrrr!

27 ianuarie 1982
Domnul Francis Şoricescu stă liniştit întins în pat, ţinându-l pe Bob cu o mână şi o sticlă de bere cu cealaltă. Se uită concentrat la meci şi nu observă când fiul i se strecoară pe sub cotul stâng şi o ia tot înainte până în holul casei, unde se ciocneşte cu capul de un ghiveci înainte ca mama sa să îl poată lua în braţe.
Astăzi e o zi specială: e prima aniversare a bebeluşului Bob, aşa că Alice Şoricescu se pregăteşte să îşi îmbrace copilul la costul pentru vizita rudelor: îi pune papion, îi tunde cele câteva fire de păr adunate, îi dă suzeta înapoi şi îl pune pe pătuţ, spunându-i:

„Nu-ţi cer multe, Bob, dar astăzi vreau să fii cuminte. Azi vin ambele tale bunici şi dacă plângi la vreuna în braţe o să se urască între ele toată viaţa, aşa că ai grijă. Să nu cumva să îţi dai jos papionul. Ştiu că nu ai mai purtat până acum, dar poţi purta de acum. Dar eşti doar un bebeluş. Să fii cuminte...”
Bebe Bob cade de pe pat direct în braţele mamei şi stă cuminte şi ascultător.
S-a făcut ora prânzului şi acum e prima dată când se aude soneria. Francis şi Alice fac piruete şi după ce se verifică între ei, Francis îl ia pe Bob pe umeri şi deschide uşa.
„Linda! Bună!”, exclamă Alice la vederea soacrei sale. „Uite-o şi pe mama!”
Ce de obicei, doctorul le salută respectuos şi le conduce în sufragerie, unde porneşte televizorul pe un post de muzică. Scotoceşte printr-un dulap, scoate un joc pentru patru persoane şi îl întinde pe măsuţa lungă de cafea. Între timp, Alice prepară patru ceaiuri de fructe şi le oferă invitaţilor, alături de nişte biscuiţi. Adulţii se adâncesc în vorbă până când bunicuţa Beth se oferă să îi dăruiască lui Bob cadoul său.

„Unde e ştrengarul?”
„Pot să jur că era aici acum două minute”, spune Francis, scărpinându-se în cap.
Cei doi soţi şi cele două bunicuţe se împart în două grupe şi pleacă să caute copilul prin casă. După douăzeci de minute, nicio grupă nu a găsit nimic.
„Nu vă îngrijoraţi, sigur e undeva pe aici”, spune bunicuţa Linda. „Dar mie mi-e cam foame, asta e mai grav. Aveţi ceva de mâncare?”
„Evident!”, tresare Alice. „Avem supă de dovlecel, mazăre, orez, linte...”
„Da’ nişte brânză aveţi?”
Mirată, Alice îi răspunde afirmativ şi se îndreaptă spre bucătărie pentru a-i aduce Lindei o bucata mare şi galbenă de brânză. Trecând de pragul uşii, îl vede pe Bob luând singura bucată de brânză rămasă în casă.

„Bob, fii atent la mami: îmi dai brânza şi te culci la ce oră vrei tu în seara asta. Bine?”
Bob o ia la goană, reuşeşte să deschidă uşa casei, fuge în grădină şi sapă o groapă, şi sapă, şi sapă, şi sapă, îşi aruncă brânza şi o îngroapă, şi o îngroapă, şi o îngroapă. Toată familia se uită râzând la Bob:
„Of, of, of, copiii ăştia...”

anateutza a dit :

Dc Bob?
Dc nu bob de fasole?
Dc nu Bob ci care te dai pe pârtie?
Dc nu tunsoarea Bob? (Eu st tunsă Bob :)) )

Catalinageo a dit :

Foarte tare.
Succes, e amuzant!
Of, Bob era așa de neascultător în copilărie..

dadoge a dit :

anateutza a dit :VoirMasquer

Dc Bob?
Dc nu bob de fasole?
Dc nu Bob ci care te dai pe pârtie?
Dc nu tunsoarea Bob? (Eu st tunsă Bob :)) )

Mi s-a părut super sec şi amuzant Bob şi mna :))

Catalinageo a dit :VoirMasquer

Foarte tare.
Succes, e amuzant!
Of, Bob era așa de neascultător în copilărie..

Mulţumesc!
Bob nu se potoleşte nici când e adult, am muuuulte planuri cu el