=))...multa zarva...chestii =))
De abia astept next :*

Super tare poveste!

Next.

Sunt niste randuri gandite,pentru ca au niste expresii deosebit de fantastice

Partea a treia
Nici nu știam ce aș putea face eu cu atâția bani.Pentru un moment,mă gândeam să ies în lume și să cumpăr totul,iar apoi m-am gândit să stau la locul meu.M-am hotărât să merg până la mall-ul din apropiere.Mi-am cumpărat o bluză groază,din blăniță roz și niște blugi mulați de un alb imaculat,care îmi făceau ochii să iasă în evidență.Mi-am luat o pereche de pantofi de piele,maronii,fără toc,cu un fermuar în ambele părți.Am fost și la standul de machiaje,mi-am luat un ruj rozaliu și mascara.Când m-am dus la baie și m-am machiat,eram alta.Nici nu-mi venea să cred că eram eu.Mă simțeam ciudat,mai ciudat decât de obicei,știam că acea fată răsfățată din oglindă nu eram eu.Cum mi-au mai rămas destul de mulți bani,m-am gândit să-mi iau și niște papuci moderni de sport,care să fie și confortabili.Cu cât mai aveam,mi-am luat o pereche destul de drăguță,apoi m-am întors la hotel.Când am intrat în holul hotelului,cu toții se uitau la mine mirați,nu știam ce se întâmplă.Am urcat fiecare treaptă a scărilor cu o teamă interioară destul de mare,aș zice eu.Am intrat în cameră,am încuiat ușa,apoi am răsuflat ușor.Nu-mi plăcea ceea ce se întâmplă cu mine.M-am schimbat în vechile mele pijamale cusute de mama și m-am întins în patul moale.Materialul fin al pilotei îmi atingea fața,iar lumina becului ce ardea mi se prelingea pe puținul loc din față,neacoperit de pilotă.Am adormit,fără să mă prezint la cină.Țin minte că am visat-o pe mama,care-mi spunea Eu nu voi mai fi cât de curând...dar tot lângă tine sunt.M-am sculat de dimineață speriată,gândindu-mă la semnificația visului.Toate zilele mi le-am pierdut cugetând la puținele vorbe ale mamei,care mi s-au înfipt în cap și au jucat în urechile mele.Înainte cu o zi de olimpiadă,mi-am propus să câștig,și dacă mama era deja dusă dincolo,să câștig pentru ea,ca să o fac fericită.Și chiar așa s-a întâmplat,am trăit niște momente minunate,dar și grele.Un moment în care am plâns în hohote era atunci când eram pe podium,pe primul loc,abia ce îmi primisem medalia de aur la gât,steagul țării mele era ridicat mai sus decât celelalte,iar imnul răsuna în urechile tuturor.Mă gândeam atunci doar la mama.Dintr-o simplă gimnastă mică și visătoare,lăsată în voia sorții,fără antrenor,am devenit cea mai căutată gimanstă din lume.Toți antrenorii îmi promiteau sume de bani mari,mai multă faimă și mai multă performanță,dar eu eram încă blocată în trecut.Nu-mi păsa de ei sau de noii mei fani.Voiam acasă,s-o strâng pe mama în brațe și să-mi trăiesc vechea viață alături de ea.Era grea,dar mai frumoasă decât oricare altă viață.Nu-mi doream alta.Deși,am riscat și trebuia să mă supun anumitor reguli.Cei din Japonia nu mi-au permis să merg acasă,ci m-au recomandat unui antrenor vestit.Era vorba despre Clarckson Welson,cel mai renumit antrenor din lume.El îi antrena pe Sandra Celest și Daniel Twinnagger,cei mai buni gimnaști din lumea întreagă.Mi-a fost greu la început,să mă acomodez cu Anglia,era altă cultură și altă limbă.Nu știam engleză absolut deloc,dar domnul Welson m-a învățat cât a putut.A observat că eu am un dar și punea presiune pe mine să reușesc în tot ceea ce fac.Cum mama nu mai exista lângă mine,domnul Welson a devenit ca un tată pentru mine,părintele meu.Am cunoscut mulți oameni de atunci,și am auzit tot ceea ce se putea auzi din lumea gimnaștilor.Singurul lucru care m-a marcat a fost accidentul tragic al Kylei Margoth,o fată deosebită.Nu era foarte bună la gimanstică,nu era la nivelul meu,dar era cea mai inimoasă dintre toți.Era o amerincancă în floarea tinereții,un copil visător și începător,de 15 ani.A fost în comă ceva timp.Și eu știu că meditam,și tot meditam,până ce am pățit și eu...mă pregăteam să merg la un spectacol din Canada,un spectacol mare,într-o arenă uriașă.Din păcate,avionul cu care am mers s-a prăbușit într-o stâncă mare de piatră,a luat foc,și toți pasagerii au murit.Spiritele bântuiau pe lângă pompierii și polițiștii,ambulanțele și doctorii speriați,care nu ne vedeau.Când lumea a auzit despre accidentul meu,s-a șocat.Și Kyla era pe moarte în acel moment,așa că am zburat ca prin minune.Cum eu nu mai puteam intra în corpul meu,eram nevoită să o salvez,era prea păcat de ea.Eu îmi trăisem visul...și ea merita.

Lăsați părerile mai jos vă rog ^^
-vă iubesc mult-

Wow....foarte interesant.....nu mai am cuvintele fai :c
Ai un talent genial <3
Next <3

iAiaiai frum talentoaso .... acum capătă mai mult sens pove..bv ;3

Extraordinar
O placere ochilor si mintii mele

Partea a patra
A fost un moment...care a început repede și s-a terminat și mai repede.Eram speriată de sufletele agitate care patinau printre oamenii încă în viață.Priveam totul de sus,apoi mi-am continuat drumul către Anglia,spre Kyla.Dar,am ajuns mult prea târziu.În acel moment,când am trecut prin ușă,Kyla și-a tras ultima răsuflare.N-o puteam lăsa să plece atât de ușor,astfel încât am împins-o la loc,cu o putere de care nici eu nu conștientizam că sunt în stare.S-a trezit speriată,părul său prins în coc desfăcându-se.În timp ce respira speriată,firele negre și groase de păr își făceau scurtul dans.S-a uitat în jur,până ce m-a văzut pe mine.Eram invizibilă,deși ea tot mă vedea.Eram,cred,un corp pal,transparent,cu doar puțina formăla corp.Când o doctoriță a intrat,Kyla a observat că nu s-a uitat la mine.Și eu eram mirată de situație,de ce nu m-a văzut doctorița?Probabil,fiindcă Kyla fusese pentru o secundă în lumea de dincolo,acum să mă vadă?Până la urmă,eu i-am dat puterea să revina la viață.Bolborosea ceva despre un spirit,dar doctorița era convinsă că avea probleme la nivelul capului.A mai lăsat-o să se odihnească puțin.Când să se culce la loc,i-am atras atenția
Nu te culci chiar acum...
Kyla a tresărit deodată.Mă privea strâmbându-se,să-mi observe fața palidă mai bine.
Cum de te pot vedea?Ești spirit.Eu sunt vie?
Da,tu ești vie,dar eu nu sunt.Fără mine,tu erai moartă acum.
Îți recunosc vocea,mi-a răspuns ea,apoi s-a luminat la față...tu ești Kannie Andersen?!
Kyla s-a ridicat din pat și a șchiopătat până la telecomandă.
Eu nu știu cine este Kannie Andersen,i-am răspuns.Nu am nume,sunt aici doar ca să te ajut.
Dar,ești ea,aveți aceeași voce!Eu visez cumva?
Nu,nu visezi,Kyla.Mâine te așteaptă un antrenament greu.Vino la ora nouă dimineața la centrul de gimnastică din Beijing...
Ea s-a uitat la mine într-un fel cunoscut mie...
Oh,da,am uitat...tu nu poți zbura.Te iau eu mâine,ne-am înțeles?
Desigur...mi-a spus cu o voce stinsă.
Te vei face bine...apoi m-am evaporat din încăpere.Din Anglia,m-am întors înapoi în Statele Unite,să văd reacția oamenilor.Vedeam cum mi se pregătește propria înmormântare.Oamenii plângeau cu durere,domnul Welson era distrus,iar,florile primite erau înmiresmate și de-a dreptul încântătoare.Primisem zambile,florile mele preferate.Am mai primit și trandafiri,lalele,și alte flori.Sicriul meu era mare,iar chipul îngălbenit îmi aducea și mai multă tristețe.Se făceau pregătiri,dar eu mi-am adus aminte de mama.Am zburat până în Filipine,la casa mea,dar nu am găsit-o pe mama acolo.Era lăsat un bilețel în care mama îmi spunea că ține mult la mine,și că acum am faimă și avere,că nu mai am nevoie de ea.Mi-am dat seama că s-a sinucis...am mers mai adânc în pădure,și am găsit cadavrul spânzurat lângă un copac sinistru,alungit înspre cer.Lacrimile mi-au curs amare,dar mi-am dat seama că acum trebuia să mă ocup de Kyla.Nu mi-a fost ușor în acea zi...până la urmă încă eram pe pământ.Vitam crudeli*...de ce am atâtea amintiri triste?
__________________________________________________________________
*vitam crudeli(latină)=viață crudă

Ohooo
Awesum.

Suit <3
Next :*

coolwheel a dit :

Ohooo
Awesum.

nutellapitic a dit :

Suit &lt;3
Next :*

mersi *-*

Cele cele cele ... I've missed ? [size=3] stiu ca nu , asa ca taci , and fuck my english it's to bad ...
Why i can't have cookyes for you ... Fuck my life !
But , next it's so cool .

nextuleţţ c:

Voiam si eu dar k

te'ai lăsat cele?NOOO

(Reamintire de până acum)Eram o gimnastă apreciată și totuși săracă.Am murit când am călătorit cu avionul la spectacolul din Canada—s-a prăbușit.Știu că trebuie s-o ajut pe Kyla acum,asta simt că-mi este datoria și asta voi face.

Partea a cincea
Amintirile mele triste se ștergeau încet de pe suprafața atinsă a sufletului meu.Era puțin ciudat la început,și diferit.În prima zi de antrenamente,Kyla era încă afectată.Suferea de niște dureri cumplite,probabil că am forțat-o și nu trebuia să iasă din spital.Dar eram mult prea entuziasmată...eu eram,accentuez.Din a doua zi,părea mai refăcută.În prima săptămână,am făcut exerciții simple,până ce-a urmat începutul celei de-a doua.Am venit s-o iau de acasă,apoi am pornit pe drumuri până la sala dd antrenamente.Am discutat atât de multe,mai multe decât mi-aș fi putut închipui,mai corect spus,lucruri care încă nu le cunoșteam.Deja moartea mea lăsa tot mai multe amprente și nu voiam să mai fiu amintită vreodată.Pentru Kyla,eram doar spiritul care-o ajuta pentru performanțe spirituale fuzionate cu realități...probabil neadevărate.Și,de ce s-o mai lungesc atât cu poveștile,când aș putea continua cu amănuntele mai importante?Trecând peste discuții,drumul părea tot mai lung,iar Kyla mi-a spus acele lucruri pe care încă nu pot să le uit...
‘’Hei...dacă tot avem ceva de mers,mă gândesc să-ți spun ceva.Nu mă forța prea tare.Încă nu sunt în formă.A trecut săptămâna această pentru mine cu greu.Tu ești încă ceva dincolo de puterea minții mele,eu încă sunt un om.Și,o perfecțiune este egală cu un infinit.Nu știu cât îți dorești de la mine.Oamenii sunt doar niște structuri complexe supuse la greutățile vieții,asemenea unei furnici...totul este atât,atât de mare,viața este scurtă și grea.Și noi,tot furnici suntem,nu putem să facem lucruri care ne depășesc limitele.Și dacă mi-aș propune ceva,cu ce scop,dacă nu muncesc și limitele mă doboară?...’’
În acele momente,fața mea palidă parcă dispărea în lumină...eram mult prea surprinsă de acele cuvinte.Și,regret acum,că nu am ascultat-o.Ajunsesem amândouă în sală.Până ce am analizat totul cu atenție,Kyla își făcea încălzirea.Am început,deja,să perfecționăm solul.Am făcut tot felul de tehnici,i-am arătat cum să aterizeze toată ziua.A prins destul de repede,dar am insistat pe exercițiu foarte mult.Nu i-am permis să facă exercițiul de una singura,cele două săptămâni,după cum i-am spus,ne vom ocupa doar de sol.Greșeala mea a fost că i-am arătat tehnica aceea inventată de către mine,pe care eu nu am apucat s-o fac.O aveam în vedere pentru olimpiada următoare.Îi spuneam tehnica Shoujin,pentru că îmi plăcea cum sună.I-am arătat-o și am insistat foarte mult pe această tehnică,deși tot nu le făcea foarte corect pe celelalte.Încă nu le stăpânea cum voiam eu.Dar,atunci...când m-am întors...a încercat să facă.La o secundă,am auzit un țipăt disperat,m-am întors repede și am văzut-o.Era foarte rănită.Eram disperată.Nu puteam s-o duc la spital prin zbor,ar fi întrebat-o cine a venit cu ea...și a doua mea greșeală:o fată tânără se apropia de sală,iar eu am intrat cât de repede am putut în corpul ei.Eram ambele suflete în același corp,dar am reușit să iau controlul asupra corpului.Era tensiunea foarte mare,Kyla țipa,eu mă simțeam amenințată...iar așa,am dus-o la spital.Nu pot spune că veștile au fost foarte bune...vitam crudeli.

Am tupeu să mă reîntorc,știu.M-am lăsat deoarece nu mă consider apreciată.E ok,puteți să-mi spuneți dacă nu vă place povestea sau modul în care scriu,dar,mă consider și unică prin felul meu ciudat de-a scrie.Acord multă importanță scrisului,deoarece e o artă deosebită pentru mine,așa cum este pentru unii matematica,pentru alții desenul etc.Lăsați părerile mai jos despre poveste sau despre episodul acesta,cum doriți...mă bucur de câte ori văd păreri,îmi place să văd că mi se apreciază munca.Dar dacă văd pustiu pe-aici...e normal să fiu descurajată.

Sa nu fi.Iti ador povestea :)
De abia astept next.

Cele vreau sa fiu serioasa..Ador cu totul povestea ta, felul in care scrii e divin, absolut divin, cum pui fara nici un efort suspansul ideal..cum..Ce crezi...ca totii ma fac sa par serioasa?Situatia o cere...nu vreau sa fie - o poveste care, te cuprinde si..nu te mai lasa..aus citi vesnic...vesnic.

Mersi Onu <3
Si multumesc mult Emu... <33

Frumoasa poveste celeb>,<

omgddh a dit :

Frumoasa poveste celeb&gt;,&lt;

Mulțumesc