Denisikkkkkk a dit :

Dadoge a zis clar că trebuie să aștepți.. Ce ești așa ? După ce că te-a acceptat mai ai și pretenții..

minisoricel4 a dit :

Denisikkkkkk a dit :VoirMasquer

Dadoge a zis clar că trebuie să aștepți.. Ce ești așa ? După ce că te-a acceptat mai ai și pretenții..

Ba denis sa sti inca 3 ep si noi disparem

dadoge a dit :

strumfiee a dit :VoirMasquer

Haha, foarte interesant personajul asta, El Strumfer:)). Super poveste,o astept pe urmatoarea:D

El Stumfer n-are intenţii rele neapărat, doar nu ştie să piloteze :)))

dadoge a dit :

minisoricel4 a dit :VoirMasquer

Denisikkkkkk a dit :VoirMasquer

Dadoge a zis clar că trebuie să aștepți.. Ce ești așa ? După ce că te-a acceptat mai ai și pretenții..

Ba denis sa sti inca 3 ep si noi disparem

Încă un comentariu de genul şi nu îţi mai bag personajul deloc.
Am spus de la început că va dura ceva până apăreţi :|

24 decembrie 1985
Bob Şoricescu a aproape ajuns la frumoasa vârstă de cinci anişori, aşa că mami şi tati i-au spus că în sfârşit a venit timpul să îl cunoască pe vestitul Moş Şoarec Crăciun, cel ce aduce cadouri fiecărui şoricel din toate colţurile Pământului. Alice a sugerat ca drumul locaţia curentă a lui Moş Şoarec Crăciun să se parcurgă pe jos, din moment ce e aşa aproape de casa Şoricescu.
Zis şi făcut: cei trei membri ai familiei au mers zece minute până au ajuns în faţa mall-ului. Francis îi face cu ochiul lui Alice, urmând ca părinţii să-şi ia copilul de mână şi să intre în Gorgonzola Mall.

„Ce facem aici? Îi luăm prăjituri lui Moşu’?”, întrebă confuzul Bob.
„Nu, puiule, aici stă Moşul când poposeşte de Ajunul Crăciunului. Hai mai repede, să nu plece fără să vorbească cu tine!”, îi răspunde Alice.
Familia urcă pe scările rulante până la primul etaj al mall-ului, de unde se întinde o coadă plină de copii cu părinţii de mână până la etajul doi.
„Nu vă supăraţi”, întrebă Francis pe ultimul şoricel la rând, „aici este coada pentru o vizită la Moş Şoarec Crăciun?”
„Da, dar vă faceţi speranţe degeaba. Am auzit că Moşul pleacă în două ore, iar eu şi fiica mea suntem ultimele din rând care chiar mai au o şansă să-l întâlnească.”
La auzul acestor cuvinte, Bob se smuceşte din strânsoarea celor doi părinţi şi fuge cât de repede poate. Alarmaţi, părinţii o iau pe urmele copilului, reîntâlnindu-se în faţa intrării principale.

„Vai de mine, Alice, eu nu mai pot respira!”
„Asta e grija ta acum?”, ţipă Alice. Realizând că toţi şoarecii se uitau acum la ea, continuă cu un glas mai blând: „Oare ce trece prin mintea copilului ăluia?!”
Nici bine nu sfârşti fraza, că observă că prin faţa ei alerga Bob, urmat de trei poliţişti ai mall-ului.

„Şoarec roz cu ochelari, predă-te până nu e prea târziu!”
Alice îi dă un ghiont soţului său.
„E copilul nostru”, îi explică Francis poliţistului. „Ce s-a întâmplat?”
„Puştiul ăsta s-a strecurat în grădina lui Moş Şoarec Crăciun, a furat o trotinetă, o chitară electrică şi un robot de bucătărie, l-a numit gras pe Moşul şi apoi a luat-o la sănătoasa când ne-a văzut.”
„Bob!”, ţipă Alice din nou. „E adevărat?”
Şoarecul roz cu ochelari afirmă, dând încet din cap şi uitându-se în jos.
„Am fi mai mult decât fericiţi să plătim toate cauţiunile fiului nostru”, spuse Francis, fixându-l pe Bob cu privirea. „Doar lăsaţi-mă să îmi scot carnetul de cecuri din buzunar.”

Drumul spre casă a fost neplăcut şi liniştit, până în momentul în care mama Şoricescu s-a decis că trebuie să-şi certe odrasla. Exact în acelaşi moment când Alice deschidea gura pentru a-i ţine o lungă şi dureroasă morală, Bob şopteşte:
„Trotineta e a mea, chitara a lui tati şi robotul a lui mami! V-am văzut lista de cumpărături şi le-am cumpărat eu!”
Deşi a plecat de acasă cu cele mai bune intenţii, Bob tot s-a ales cu o lecţie învăţată: diferenţa dintre „a cumpăra” şi „a fura şi fugi de poliţie”.